Să propovăduiesc robilor de război slobozirea şi orbilor, căpătarea vederii, să dau drumul celor apăsaţi şi să vestesc anul de îndurare al Domnului.
Luca 4.19
Una dintre numeroasele misiuni ale lui Isus, și prin urmare ale creștinismului, este de a-i elibera pe cei asupriți de diavol. Asta nu ar trebui niciodată înțeles ca o luptă între capitalism și socialism, între rase sau clase sociale, ci ca una spirituală. Mulți oameni trăiesc cu boli, se dedau prostituției și au un comportament necuviincios; însă, mesajul Evangheliei îi poate elibera cu adevărat de cred în Domnul.
Apostolul Petru a rezumat faptele lui Hristos, spunând: Isus umbla din loc în loc, făcea bine şi vindeca pe toţi cei ce erau apăsaţi de diavolul, căci Dumnezeu era cu El (Faptele Apostolilor 10:38). Ori, cei mântuiți sunt și ei îmbrăcați cu Duhul Sfânt pentru a acționa în acest fel. Însă, făcând păcate, mulți se întorc în stăpânirea răului și nimic nu le merge. Este necesar să se pocăiască și să se convertească. Fă asta!
Biserica trebuie să înceteze orice luptă și să se întoarcă la eliberarea celor captivi (Luca 4:19). Atunci, credința va intra în inimile lor și vor trăi cu adevărat, vor fi luminați de revelația Cuvântului și vor dori să cunoască pe Mântuitor. Chemarea lui Hristos Veniți la Mine (Matei 11:28) este disponibilă tuturor, așa cum este și garanția victoriei. Acest mesaj glorios s-a pierdut de-a lungul secolelor, dar trebuie să ne întoarcem la răspândirea lui printre celi însetați de Adevăr.
Când omul înțelege Evanghelia, vrea să-și rezolve problemele. Însă, nimeni nu va dori acest lucru dacă nu înțelege că răul îl leagă de păcat, de boală, de mizerie și alte suferințe. Lucrarea sfântă nu este pasivă, ci un adevărat război împotriva lui Satana și a demonilor săi. Prin urmare, credinciosul trebuie să fie umplut de Duh și să fie credincios pentru a fi folosit de Domnul.
Propovăduind eliberarea celor aflați sub influența diavolului, Domnul a dat vedere celor care nu puteau vedea situația rușinoasă în care se aflau. Apoi, dându-și seama de propria sărăcie spirituală, L-au căutat public sau în secret și au fost eliberați. Femeia păcătoasă care a uns cu mir picioarele lui Isus (Luca 7:37-48) nu s-a rușinat să meargă la El și să-și verse lacrimile. Înainte, însă, nu s-a rușinat să păcătuiască!
Când Tatăl ne-a uns cu Duhul Sfânt și cu putere – ceea ce a făcut cu Fiul Său - am fost împuterniciți să îndeplinim lucrările lui Isus. Am fost botezați cu același botez și autorizați să rupem lanțurile celor necăjiți, așa cum a făcut Hristos. Dar, din păcate, mulți oameni mântuiți pretind că iubesc pe Mântuitorul, dar spun că au lucruri mai importante de făcut decât să-I slujească. Dumnezeu să aibă milă de ei!
Cel Preaînalt ne-a dat puterea Sa de a vesti anul de îndurare al Domnului. Ne aflăm într-un timp în care El nu ia în considerare greșelile noastre din trecut, ci le cere tuturor, de pretutindeni, să se pocăiască, să se convertească și astfel să se bucure de o înviorare sfântă. Ocupă-ți locul în Hristos!
În Hristos, cu dragoste,
R. R. Soares