Slugitorii Evangheliei cad deseori în capcana vrăjmașului și folosesc argumente care par oportunități de a-i lumina pe cei pierduți, dar, în realitate, sunt tactici pentru a-i alunga pe cei care sunt la începutul credinței creștine. Diavolul știe că, dacă ne conduce să rostim unele adevăruri înainte de vreme, cei care nu au fost pe deplin luminați de Cuvânt se vor supăra și își vor închide inimile față de Dumnezeu.

Toate îşi au vremea lor (Ecclesiast 3:1). Trebuie să-i respectăm pe copiii mici, deoarece nu au capacitatea de a auzi despre secretele vieții. Totuși, într-o zi, maturi fiind, nu se vor surprinde când vor auzi despre toate subiectele. De aceea, atunci când evanghelizezi, nu dezbate chestiuni doctrinare, cum ar fi idolatria. Deși Domnul nu tolerează acest lucru (Levitic 26:1), mulți oameni nu sunt încă pregătiți să audă despre asta.

Pavel i-a spus lui Tit să se ferească de întrebările nebune. Mulți se limitează la a discuta anumite subiecte și uită că Domnul este cel care mișcă inimile să se pocăiască de păcate și să ajungă la vremuri de înviorare prin prezența Lui. Voia lui Dumnezeu este ca toți să fie eliberați din mâinile asupritorului și să se întoarcă la lucrurile sfinte. Astfel, Domnul îi poate ajuta în orice situație. El vrea ca noi să avem viață (Ioan 10:10b).

Discuțiile religioase sunt iraționale deoarece oamenii vorbesc despre lucruri pe care nu le cunosc. Adesea, dau dovadă de atâta convingere încât sunt capabili să-i atace pe cei care nu-i ascultă. Acest lucru nu este bun, și nici nu vine de la Domnul. De obicei, cei care nu știu nimic despre Dumnezeu și care apreciază o anumită filozofie religioasă intră în acest tip de dispută de idei. Credința acestor indivizi este mentală, așa că, de regulă, atunci când încearcă să convingă pe cineva cu orice preț, devin fanatici.

A vorbi despre un slujitor al lui Dumnezeu din trecut, având puține informații despre el, îi face pe cei care ne ascultă să ia decizii greșite, chiar dacă personajele nu sunt biblice. În Scripturi, nu găsim o astfel de îndrumare; dimpotrivă, închinarea la orice om este condamnată de Domnul. Dacă cineva, la un moment dat, a acționat așa cum i-a poruncit Tatăl, nu ar trebui idolatrizat, pentru că, potrivit lui Isus, ne putem închina doar lui Dumnezeu (Luca 4:8).

O altă atitudine prostească este dezbaterea despre Lege, despre cum ar trebui cineva să predice Cuvântul sau să se roage. Singurul exemplu de urmat este cel al lui Isus, care, fiind generos, ne-a eliberat de mizerie, boală și păcat. Trebuie să vorbim doar despre ceea ce este în Biblie. Încrede-te mai mult în Cuvântul lui Dumnezeu și vei fi un om după inima Lui. Domnul este bun!

Dacă ceea ce facem pentru Cel Preaînalt nu este în conformitate cu relatările biblice, va fi în zadar. De ce să pierdem timpul dacă putem să-I fim plăcuți lui Dumnezeu? Îndeplinirea a ceea ce ne poruncește El Îi va fi foarte plăcută. Când omul umblă în armonie cu Cel Preaînalt, rugăciunile îi sunt ascultate dincolo de ceea ce cere sau gândește.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares