Ascultarea unui creștin față de Domnul se vede în atitudinea pe care o are față de aproapele său, urmând sfatul sfânt de a fi buni unii cu alții – cu un caracter bun. Cuvântul lui Dumnezeu ne cere să fim atenți la lucrurile mărunte, vorbind despre vulpile mici care strică via: Prindeţi-ne vulpile, vulpile cele mici, care strică viile,
căci viile noastre sunt în floare (Cântarea Cântărilor 2:15). Tocmai când vine vremea să înflorească, ele apar!

Frații și surorile care se poartă frumos cu ceilalți sunt apreciați, dar cei cărora nu le pasă de o bună conviețuire socială dau un exemplu prost. De fapt, acest lucru se poate întâmpla oricui. Dacă nu-i învățăm pe oameni să trăiască slujind lui Dumnezeu, vor lua cele mai proaste decizii și vor acționa contrar nivelului cerut de Cel Preaînalt. Așadar, de ce să nu fim buni?

Așa cum Tatăl cel veșnic a fost milostiv cu noi, chemându-ne să facem parte din familia Lui și iertându-ne greșelile, tot așa ar trebui să ne purtăm și noi față de cei care sunt neglijenți în acțiunile lor în biserică. Nu toată lumea încetează să fie milostivă pentru că acționează conform instinctelor sale, ci mai degrabă pentru că nu a învățat ce înseamnă mila lui Dumnezeu pentru noi. Îi învățăm pe oameni mai multe despre Isus atunci când văd lucrarea Lui în viețile noastre!

Învățătorul a spus pilda robului nemilostiv, spunând că un rob îi datora stăpânului său o sumă de bani și, neavând cum să o plătească, l-a implorat să aibă milă de el: Robul s-a aruncat la pământ, i s-a închinat şi a zis: ‘Doamne, mai îngăduie-mă, şi-ţi voi plăti tot’ (Matei 18:26). Atunci, omul i-a dat drumul robului și i-a iertat datoria.

Însă, robul acela era rău și nu știa ce îl așteaptă. La ieșirea din închisoare, a întâlnit un rob care îi datora o sumă mică și, stringându-l de gât, i-a cerut banii: Tovarăşul lui s-a aruncat la pământ, îl ruga şi zicea: ‘Mai îngăduie-mă, şi-ţi voi plăti’ (Matei 18:29), dar inima lui rea nu voia să aștepte. Dumnezeu vede totul!

Dacă Isus ne-a iertat o datorie mult mai mare, de ce să nu iertăm și noi pe cel care ne-a făcut o greșeală mai mică? Cine nu iartă, nu va fi iertat: Şi, când staţi în picioare de vă rugaţi, să iertaţi orice aveţi împotriva cuiva, pentru ca şi Tatăl vostru, care este în ceruri, să vă ierte greşelile voastre (Marcu 11:25). Hristos ne-a învățat că vom fi măsurați cu aceeași măsură pe care o folosim cu ceilalți. Ce măsură folosiți voi cu aproapele vostru?

Niciodată nu putem împiedica lucrarea Duhului Sfânt spunându-le tuturor că sunt iertați, pentru că trebuie să așteptăm să se pocăiască (Luca 17:3). Dar, în rugăciune către Domnul, trebuie să-I spunem că vom fi iertători: Dar dacă nu iertaţi, nici Tatăl vostru, care este în ceruri, nu vă va ierta greşelile voastre (Marcu 11:26).

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares