Promisiunea făcută prin Ieremia a confirmat ceea ce Domnul spusese încă de la începutul creației: Mesia va veni și va pune capăt relelor instaurate pe Pământ odată cu păcatul lui Adam. Dumnezeu avea să-i ridice lui David pe Cel care avea să poată îndeplini lucrarea de mântuire. Este evident că Domnul nu vorbea despre un om, ci despre Fiul Său, care avea să devină om pentru a mântui omenirea din decăderea ei. El a făcut așa cum a profețit!

Ființa umană era iremediabil pierdută. Prin urmare, trebuia să se nască din nou – din apă, Cuvântul, și din Duhul Sfânt (Ioan 3:5). Nesupunerea omului devenise o realitate, iar fără nașterea din nou, destinul său ar fi fost pierzania veșnică. Planul de recuperare completă și veșnică a celor care au crezut în lucrarea de pe Calvar fusese deja împlinit, când Mântuitorul avea să se facă blestem în locul nostru, luând asupra Sa păcatul nostru și pedeapsa care urma să vină (Isaia 53:4,5).

Astfel, Ajutorul neprihănit a fost ridicat pentru David. Acum, nu mai trebuie să așteptăm încă unul! Trebuie să trăim mesajul pe care l-a adus El, crezând în înlocuirea Sa perfectă și în plata integrală a datoriei noastre. De atunci înainte, Hristos ne-a dat puterea să facem aceleași lucrări pe care le-a făcut El: vindecarea bolnavilor, izbăvirea celor tulburați de duhuri rele și readucerea tuturor la o viață vrednică și plăcută lui Dumnezeu. Acesta este mesajul care trebuie predicat celor pierduți.

Isus este Împăratul care ne-a redat demnitatea, atunci când am crezut în El, și ne-a făcut împărați (Apocalipsa 5:10). Prin urmare, El este Împăratul împăraților, care domnește prin noi, atâta timp cât ne asumăm ceea ce El ne-a făcut să fim. Titlul dat Lui nu va avea nicio semnificație dacă nu ne purtăm ca niște împărați. Am fost făcuți suverani în tot ceea ce ne privește. Aceasta este calea dreapă de a-L onora și glorifica pe Domnul.

Dumnezeu ne va ajuta să prosperăm prin acțiunile noastre față de ceea ce Biblia spune că este dreptul nostru, sub călăuzirea Duhului Sfânt. Când refuzăm să cedăm ispitei și ne însușim ceea ce Isus a făcut pentru noi, reușim și devenim oamenii potriviți în mâinile Tatălui. Însă, dacă rămânem tăcuți și nu reușim să îndeplinim chemarea, Cel Preaînalt nu va lucra în numele nostru. Atunci, lucrarea îndeplinită de Hristos va fi ca și cum ar fi inexistentă în viețile noastre.

Biserica trebuie să practice judecata, care este propovăduirea și lucrarea prin jertfa lui Hristos pentru binele omenirii. De ce să-L disprețuiești, cedând din nou capriciilor vrăjmașului? Aplică judecata la fiecare greșeală și la fiecare ispită; la urma urmei, ceea ce a făcut Isus nu trebuie refăcut, ci recunoscut ca Adevăr. Aleluia!

A aplica dreptatea înseamnă a dobândi promisiunile și a împlini poruncile revelate în Scripturi. Făcând astfel, îi luăm diavolului oportunitatea de a ne atinge sau de a ne oprima. Acum este momentul să punem capăt greșelilor; prin urmare, lucrează în Numele lui Isus. Suferința este mai mică decât autoritatea care ți-a fost dată. Așadar, exercită-ți dreptul și fii liber!

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares