Samuel a privit înapoi la vremurile când Dumnezeu era Împărat peste Israel și apoi le-a amintit oamenilor cât de fericiți și în siguranță erau sub mâna Lui. Când patima – fie politică, religioasă sau sentimentală – stăpânește pe cineva, este greu să-i schimbăm dorința. Poporul lui Israel era disperat să aibă un conducător, ca și celelalte națiuni, și a cerut Domnului un împărat; astfel, de atunci, israeliții au fost stăpâniți de un monarh.

O astfel de idee nu a venit de la Dumnezeu, pentru că era proastă. Ori, numai lucruri bune pot veni de la Cel Preaînalt. Oriunde apare ceva aparent util pentru tine, fii suspicios, pentru că, așa cum spune lumea: „Nimic nu e gratis!” Acest proverb nu este valabil pentru cei în Dumnezeu, dar totuși suntem surprinși de intențiile rele care vin de la oameni imaturi în credință.

Odată acceptată cererea, tot poporul trebuia să se plece îniantea unei autorități și, cu siguranță, va avea împărați care nu erau slujitori ai Celui Preaînalt, și care aveau să-i ducă pe mulți în păcat. Unii chiar L-au chemat pe Domnul, spunând că El nu va permite să aibă loc rele, dar care s-au întâmplat. Trebuie să ne supunem întotdeauna voinței sfinte; astfel, în orice decizie, nu accepta niciodată ceea ce este contrar Bibliei.

Bunătatea se face simțită în hotărârile lui Dumnezeu; astfel, deși ceruseră ceva ce nu era dorința Lui, oamenii au auzit de la Domnul promisiunea mântuirii, de continuă să se teme de El. De fapt, frica – păzirea poruncilor Domnului în orice moment – ​​este cea mai bună alegere. Însă, din păcate, există frați fără judecată, care se poartă ca cei care nu au auzit niciodată de Adevăr. Aceștia trebuie mustrați, pentru că cei care păcătuiesc vor fi rău surprinși la Judecata de apoi.

Un alt avertisment a fost să sluească Domnului cu credincioșie și din toată inima. Acum, oricine are un suflet zbuciumat nu Îi slujește cu adevărat. Cel Atotputernic nu acceptă „a fi încă unul” în viața nimănui. Cei care respectă dogmele oricărei religii și urmează rânduielilor oamenilor, practicând concepțiile lor despre ceea ce este sau nu păcat, alungă pe Dumnezeu din viața lor. Oricât de mult ar striga după iertare, acești oameni vor descoperi că sunt singuri.

Israeliții trebuiau să-și amintească faptele minunate ale Tatălui realizate pentru binele lor, mai ales când nu mai era nicio posibilitate de a se elibera. Acest lucru le-ar insufla credință să-L cheme pentru a scăpa din situații dificile. Dacă Israel nu ar fi fost ajutat de Domnul în privința madianiților, nu ar fi fost niciodată eliberat. Același lucru este valabil și pentru stăpânirea filistenilor timp de optzeci de ani. Dumnezeu este tot ce avem nevoie pentru a trăi binecuvântați!

Dacă acest popor a fost auzit când s-a rugat din cauza unui judecător nedrept care îi judeca și guverna, acum credea că, dacă se vor ruga, vor fi ascultați și vor primi răspuns dacă vreun împărat s-ar abate de la Adevăr. Cu siguranță, israeliții vor vedea cât de rău este să părăsești pe Domnul și să te încrezi în om. Nu da Cuvântul pe nimic!

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares