Subiectul din versetul amintit a fost fundamental, căci L-a făcut pe Dumnezeu să ne iubească cu marea, incomparabila și necondiționata Sa dragoste, dându-Și Fiul să moară în locul nostru. Omul a obținut mântuirea prin moartea lui Isus. Aceasta este cea mai importantă binecuvântare. Însă, în acest fapt, există și alte daruri de neimaginat pentru omul de rând. Cum nu le cunoaște, nici nu se bucură de nemărginita bogăție a harului sfânt.

Fără a înțelege ce a făcut Dumnezeu pentru noi prin jertfa lui Isus, relația noastră cu El rămâne incompletă. Mesia a săvârșit mai multe lucrări între ziua morții Sale și cea a învierii Sale. Pavel spune că am fost înviați împreună cu Hristos (Efeseni 2:5). Aceasta ne conduce la înțelegerea faptului că, pentru a ne da viață, a fost folosită aceeași capacitate pe care omul a pierdut-o în căderea lui Adam. Acum, suntem la fel de vii ca Isus și cu același scop.

Înainte ca Isus să fie înviat, fiind separat de Dumnezeu prin faptul că a devenit păcat în locul nostru, El S-a pogorât în împărăția diavolului, care, cu demonii săi, a celebrat faptul că Fiul lui Dumnezeu era în mâinile sale. Acolo, Învățătorul s-a luptat cu Satana, luându-i autoritatea furată omenirii. Isus l-a îndepărtat de pe tronul răutății cu care stăpânea omenirea.

O altă mare victorie care a avut loc prin învierea lui Isus a fost aceea că omenirea a înviat împreună cu El. Nu se poate nega că aceste afirmații ne fac să ne simțim mai mult decât iubiți de Domnul și întăriți pentru orice faptă bună. Acum, nu trebuie să cerșim ajutor, ci să adoptăm o atitudine nouă și binecuvântată, debarasându-ne de tot ce a fost de la cel rău. În Hristos, suntem mai mult decât biruitori (Romani 8:37).

După ce ne-a dat viață și ne-a înviat împreună cu Hristos, Tatăl ne-a așezat în locuri cerești în Hristos (Efeseni 1:3). De atunci, suntem din nou capabili să umblăm cu Dumnezeu și să împlinim poruncile Sale. Pierdem timp și putere atunci când nu știm că suntem capabili să fim slujitori ai Noului Testament, conducându-i și pe alții la nașterea din nou, care include sfârșitul domniei păcatului asupra lor.

Bunătatea lui Dumnezeu față de noi este mare, căci El nu ne-a privit ca fiind stăpâniți de păcat, ci ca pe noile creaturi pe care le va face în Isus. Acum, este vorba de a asculta și de a dori să mâncăm ce e mai bun din această țară (Isaia 1:19). Nu există niciun motiv să trăim departe de Domnul dacă există putere în El pentru a înfrunta forțele întunericului și adversitățile vieții, care îl duc pe om la suferință.

Noua viață a omului a început în lucrarea de recreare, făcută de Isus pe cruce, și continuă și în prezent, în provocările care apar în timpul lucrării sfinte. Este timpul să colaborăm cu Cel Preaînalt, pentru ca, în secolele viitoare, El să arate că a avut dreptate când L-a trimis pe Fiul Său să ne mântuiască. A meritat toată osteneala!

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares