Creștinul trebuie să aibă un anumit mod de a se purta înaintea celor mântuiți și a celor care nu cunosc Cuvântul: să evite orice motiv de păcătuire. Este trist să auzi că cineva a dezonorat lucrarea sfântă a Domnului, Biserica Sa. Ni s-a încredințat să credem și să trăim în Cel Atotputernic. Așadar, de ce să-L dezonorăm făcând ceea ce este interzis, și nu ceea ce El a stabilit ca misiune a noastră?

Cei care sunt pe Cale cu noi merită un respect mai mare, căci, la fel ca noi, sunt mădulare ale Trupului lui Hristos. Dacă propovăduim credința în Isus și nu o respectăm, ce exemplu vom da? Mulți se vor scandaliza să ne audă vorbind pozitiv, dar în dezacord cu propovăduirea noastră. Învățătorul ne-a învățat să trăim înaintea lui Dumnezeu și a lumii; prin urmare, trebuie să acționăm într-un mod care să-L slăvească pe Tatăl.

Purtarea noastră trebuie să fie întotdeauna dreaptă. Altfel, vom sluji diavolului, și nu Celui Preaînalt. Toate faptele trebuie să fie săvârșite în Hristos, astfel încât să nu fim responsabili de păcătuirea nimănui. Conduita sfântă Îl slăvește pe Domnul. Astfel, răul nu poate găsi o breșă în noi. Dumnezeu nu poate fi tras la răspundere pentru acțiunile celui care se supune dușmanului, chiar dacă acesta pretinde că este un slujitor al Împărăției Cerurilor.

Sfânta Scriptură ne avertizează că a avea în sac două feluri de greutăți nu-i place Celui Preaînalt (Deuteronom 25:13-16). Așadar, dacă știm să facem binele, de ce nu-l facem (Iacov 4:17)? De ce să ne bucurăm de păcat, dacă acesta ne face vulnerabili în fața împărăției răului? Ori, cine seamănă sămânța bună va culege roadă bună, dar cine seamănă sămânța rea va aduce roadă rea. Rămâneți tari în lucrarea Învățătorului!

În mod ideal, omul în Dumnezeu ar trebui să fie fără prihană, nelăsându-se acuzat de tatăl minciunii, căci asta îl desparte de Creator. Este bine să stăm de veghe în faptele noastre, pentru ca niciuna dintre ele să nu aibă înfățișarea răului. Dacă cei slabi simt că se întâmplă lucruri rele în viața unui sfânt, se vor deda fărădelegii.

Chiar și cei nelegiuiți trebuie să aibă o părere bună despre noi. La urma urmei, noi Îi slujim Domnului sfințeniei, care ne-a răscumpărat și vrea să-i mântuiască și pe ei. Zilele trec, apar încercări, iar ispitele sunt aduse de vrăjmaș pentru a ne distruge spiritual. Însă, asemenea lui Iosif în Egipt, trebuie să le rezistăm, deoarece ne fac să păcătuim.

O abatere în credință ne pătează călătoria sfântă pe care am început-o când am primit pe Isus ca Mântuitor. Această călătorie se va încheia doar odată cu întoarcerea Lui sau cu moartea noastră. Nu te rătăci după ce ai depășit atâtea încercări și nici nu te vinde diavolului, pentru că cel mai bun lucru este să fii un slujitor al Celui Atotputernic. El nu va permite ca să te ajungă o ispită care să fie peste puterile tale (1 Corinteni 10:13)!

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares