Când suntem născuți din nou în Hristos, suntem pregătiți să facem faptele bune menționate în Scripturi. A nu ne îndeplini misiunea este o greșeală, căci vom pierde răsplata veșnică. În zilele Sale pe Pământ, Isus a fost folosit pentru a vindeca bolnavii, a elibera pe cei asupriți și a-i ajuta pe cei nevoiași. Înainte de a se întoarce în Ceruri, El a spus: Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine va face şi el lucrările pe care le fac Eu; ba încă va face altele şi mai mari decât acestea, pentru că Eu mă duc la Tatăl (Ioan 14:12).

Apostolul Pavel i-a scris lui Tit, spunând că Cuvântul este adevărat. El vorbea despre ceea ce va face pentru noi dacă vrem să împlinim porunca Învățătorului. Scoaterea demonilor nu este o sarcină pentru cei nepregătiți, ci o lucrare vrednică care îi ajută pe cei rătăciți și suferinzi. Motivul pentru care unii sunt posedați și alții nu este necunoscut, dar izbăvirea lor este o poruncă.

Îmi doresc să nu existe ființă umană posedată de duhuri rele, căci este trist să vezi diavolul preluând controlul asupra unei vieți, făcând-o să găsească plăcere în a face rău oamenilor. Ori, dacă Isus a scos demonii și ne-a poruncit să facem la fel, este evident că voia sfântă este ca cei asupriți să fie eliberați. Aceasta este misiunea noastră!

Cuvântul este credincios. Dacă vrei să-I slujești lui Dumnezeu cu adevărat și pe deplin, pregătește-te să fii folosit așa cum a fost folosit Hristos. Tot ce a făcut El a fost pentru a ne învăța să împlinim poruncile Celui Preaînalt. Nimeni nu vrea să ajungă la Judecată și să fie nevoit să dea explicații despre motivul pentru care nu a făcut ceea ce i s-a poruncit. A fi vinovat de suferința cuiva este o greșeală pe care nimeni nu ar vrea să o aibă de plătit.

Tit trebuia să vorbească despre credincioșia Cuvântului. Ca urmăritor al lui Hristos, trebuie să subliniez și eu acest lucru, pentru ca alți creștini să nu cadă în minciuna ispititorului, după care, dacă au fost mântuiți, nu mai trebuie să se preocupe de nimic. Mântuirea este începutul unei apostolii de slujire a Domnului. Nu am fost mântuiți doar pentru a nu mai avea nimic de-a face cu diavolul, ci pentru a ne sufleca mânecile și a-i elibera pe cei asupriți.

Cei convertiți ar trebui să se dedice practicării binelui. Cu siguranță, Isus nu a făcut lucrările inferioare, lăsând pe cele bune pentru ca niște oameni faimoși să le descopere și să le îndeplinească. El a fost complet, arătându-ne ce ar trebui făcut mai întâi. Dacă oamenii nu sunt eliberați și vindecați de relele lor, nu-L vor iubi pe Cel Preaînalt așa cum ar trebui. Ascultați de Dumnezeu, făcând ceea ce poruncește El.

Asta înseamnă să-I faci pe plac Domnului în cel mai bun mod. Lenea (sau teama de eșec) îi face pe mulți să nu asculte de porunca Mântuitorului, preferând să inventeze alte lucrări pe care El nici măcar nu ni le-a revelat. Nu există nimic care să înlocuiască ceea ce Dumnezeu Însuși a împlinit în zilele Sale pe pământ. Judecata și bunul simț sunt providențiale!

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares