Am susținut mereu că un adevărat apostol al Evangheliei se poate afla dinaintea a mii de oameni, care să audă pentru prima dată Cuvântul lui Dumnezeu. Când el aduce Vestea cea Bună, sub ungerea Duhului, ei înțeleg ceea ce Domnul dorește ca ei să facă, căci El Se revelează prin Cuvântul Său. Ceea ce simțim în inimă că Cel Preaînalt dorește și are pentru noi este tocmai ceea ce Îi vom da socoteală în ziua marii judecăți.

Există două tipuri de porunci pe care trebuie să le respectăm. Primul constă în poruncile comune tuturor, scrise în Biblie, și care se împart în ordine negative și pozitive. Cele negative sunt precum: Să nu preacurveşti. Să nu furi. Să nu mărturiseşti strâmb împotriva aproapelui tău. (Exodul 20.14-16) etc. Printre cel pozitive, sunt după cum urmează: vei fi o binecuvântare! (Genesa 12.2b ); Celui ce-ţi cere, dă-i (Matei 5.42a). Cel de-al doilea tip este reprezentat de poruncile personale, cele pe care le primim direct de la Dumnezeu ascultându-I Cuvântul. Cum ar fi, de exemplu, chemarea mea de a înfăptui lucrarea Lui, ce a avut loc când am citit cartea Vindecând Bolnavii, de T. L. Osborn. În timp ce citeam, cu lacrimile rostogolindu-se pe obraji, am auzit, în străfundurile mele, ca și cum o voce mi-ar fi vorbit: ”Aceasta este ceea ce eu vreau ca tu să faci”. Dacă nu aș fi ascultat, m-aș fi dus la Moscova să studiez medicina și, poate, aș fi fost acum medicul tău. Astfel, aș fi fost în păcat, căci Tatăl dorea ca eu să fiu propovăduitor al Cuvântului. Astăzi, îmi curg lacrimi de mulțumire pentru că El m-a făcut ceea ce sunt.

Mulți creștini – ce sunt zeloși în biserică, sunt buni creștini, plătitori de zeciuială și oferte, trăiesc pentru a mărturisi dragostea și puterea lui Dumnezeu – au fost încercați de rele pentru că nu au respectat poruncile, atât cele comune, cât și cele personale. Ei nu ascultă de ceea ce Domnul le spune pentru a-și satisface interesele personale. Aceasta nu înseamnă că toată lumea trebuie să devină predicator ; unii da, dacă Tatăl le dă această poruncă, însă pe alții El îi îndrumă în domeniul afacerilor sau în multe alte domenii. Corect este ceea ce este scris : Pe cine păzeşte porunca, nu-l va atinge nicio nenorocire.     

Cine crede că a dat ”lovitura” Domnului nerespectând ceea ce i-a fost poruncit și trăiește bine, trebuie să se pregătească; mai devreme sau mai târziu, plata va trebui făcută. Suntem robi și, în această calitate, Îi datorăm supunere totală lui Dumnezeu. El este bun, însă bunătatea Sa are limite. Pavel a spus că va avea de plătit un preț mare dacă nu va propovădui Evanghelia (Corinteni 9.16).

Cine urmează poruncile devine înțelept și, de aceea, știe momentul și modul în care să facă voința divină. 

Întru Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares