Situația cea mai neplăcută în care ne putem regăsi este atunci când cineva este supărat sau necăjit din cauza noastră, căci, în acest caz, facem păcat împotriva lui Hristos. El este cel care ne păzește și îl împiedică pe cel rău să-și ducă până la capăt intențiile maligne împotriva noastră. Cine păcătuiește împotriva Domnului o face împotriva propriei persoane; însă cel care se află în relație de pace cu Dumnezeu se bucură de dragostea Lui, de bunătatea și voia Sa.

A păcătui împotriva lui Hristos, pentru mine, se întâmplă când cineva, pierzându-și cumpătul sau posedat fiind de vrăjmaș, îl face pe unul dintre discipolii lui Isus să fie dezamăgit în credință și în însuși Domnul. Nu înțeleg cum cineva care Îl iubește pe Dumnezeu este capabil să facă o asemenea faptă. Cu toate acestea, mulți oameni nu se preocupă dacă aproapele este desăvârșit sau nu în credință, dacă este puternic sau slab, și acționează astfel încât îi jignesc pe cei pentru care Domnul s-a jertfit, făcându-i să se abată de la Cale. Aceasta înseamnă să păcătuiești împotriva lui Hristos. Aceasta este lucrarea cea mai nefericită pe care cineva o poate face.

Domnul este cel care îi păzește personal pe cei care au încredere în El. Grație vigilenței Tatălui, diavolului îi este imposibil să realizeze în noi dorințele sale nefaste. Mai mult, Dumnezeul nostru are planuri minunate în ceea ce ne privește. Așadar, de ce să faci ceva ce ne va aduce o mare pagubă? De ce să nu trăiești bazându-te pe lucrarea divină, dacă este atât de bine și de gratificant să fii ținta binecuvântărilor Sale? (Ieremia 29.11)

A păcătui împotriva Domnului înseamnă să păcătuiești împotriva propriei persoane. Cine este oare în stare să se urască? Făcând ca unul dintre cei care cred în Isus să greșească, omul comite fapta cea mai necugetată din viața sa (Marcu 9.42). Cel mai rău este că mulți o fac și nici nu-și dau seama.

Este nevoie să fim atenți la modul nostru de viață, să reflectăm asupra a ceea ce vorbim și să ne cântărim bine hotărârile. Dacă ceea ce dorim determină rătăcirea vreunui frate, slăbit în credință, va fi mai bine să nu realizăm acea faptă. Este de preferat să te afli în pierdere decât să fii responsabil de pierzania cuiva. Nimic pe lume nu are valoare egală sau mai mare decât cea a unei vieți. Dacă este necesar să suferi pentru ca cineva să fie salvat, această suferință este demnă de a fi încercată. În multe cazuri, aceasta se potrivește cu așa-numitele patimi ale lui Hristos (1 Petru 4.12-16).

Pe de altă parte, cine se află în relație de pace cu Dumnezeu se află în pace cu toată lumea și puterea divină îi stă la dispoziție. Dragostea Tatălui lucrează în toți cei care Îi fac voia. Dacă depinde de tine, niciodată să nu faci pe nimeni trist sau necăjit. Îndeplinește poruncile și fii un om cu adevărat biruitor. Ia mereu atitudinea indicată de Cuvânt și nu vei avea necaz în viață.   

Întru Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares