Tare mult greșesc creștinii care nu trăiesc în comuniune cu Domnul. Cei care umblă după îndemnurile firii pământești înfăptuiesc doar lucrări ale firii umane. Lupta noastră este spirituală, de aceea trebuie să fim revestiți de Cuvântul lui Dumnezeu, armura Domnului, pentru a putea ţine piept uneltirilor diavolului (Efeseni 6:11). Există probleme care pot fi rezolvate prin puterea minții și capacitatea noastră umană, însă, doar avându-L pe Domnul de partea nostră, Îl putem avea drept Ajutor.

Nu înțeleg cum există persoane, care chiar dacă L-au acceptat pe Isus, nu caută să fie în comuniune cu El. Mersul la biserică este una dintre cele mai bune acțiuni pe care o poți face, dar făcând-o fără scopul de a-L găsi pe Cel Preaînalt este o pierdere de timp. Omul înțelept caută să fie în comuniune cu Tatăl (Psalmul 105:4), cu toate acestea, cel care nu își deschide inima trăiește în afara protecției sale.

Cei ce sunt pământeşti nu pot să placă lui Dumnezeu. (Romani 8:8). Acest lucru nu înseamnă că persoana este în păcat - aceasta acționează în conformitate cu natura sa. Dacă ne luăm după mintea noastră, după înțelegerea omului, nu vom descoperi niciodată care este planul lui Dumnezeu, ori vine de la noi, ori din partea inamicului - și tot ce vine de la adversar nu trebuie tolerat.

O durere simplă sau un disconfort mic poate fi semnele unei furtuni, ce stă pe cale să vină. Cu toate acestea, Isus ne-a învățat să veghem și să ne rugăm, pentru a nu cădea în ispită. (Matei 26.41). Toate luptele noastre sunt spirituale (Efeseni 6:12). Așa că atunci cand suntem în comuniune cu Dumnezeu, El Însuși ne deschide ușile și ne întărește pentru a face rugăciunea credinței.

Fără veșmântul spiritual, care ne este dat prin Cuvântul lui Dumnezeu și fără puterea cerească dată prin botezul cu Duhul Sfânt, vocea noastră este slabă și neputincioasă. Cu toate acestea, luminați de Cuvântul lui Dumnezeu și simțind prezența Duhului Sfânt, putem determina ce am învățat că este al nostru și putem să-l mustrăm pe diavol.

Întinderea minții noastre este vastă, dar limitată, pentru că ceea ce înțelegerea noastră produce are valoare doar în planul uman. Și în momentul în care suntem atacați de cel rău, putem scăpa doar  dacă suntem revestiți cu autoritatea divină. A ne ruga, fără ungerea divină însă, este ca și cum am face o frecție la un picor de lemn.

Trebuie să fim în comuniune cu Domnul, pentru ca El să fie adăpostul şi sprijinul nostru, ajutorul care să nu ne lipseacă niciodată la nevoi. (Psalmul 46:1). El va merge cu noi însă, doar dacă există un acord reciproc și vom da atenție la ceea ce El ne vorbește prin Cuvântul Său.

În Hristos cu dragoste,

R. R. Soares