Venirea lui Isus în lume a fost cel mai bun lucru care ar fi putut să se întâmple. El i-a despuiat pe asupritori, punând capăt trufiei și puterii lor, a adus mântuirea poporului Său, l-a curățat pe om de păcate, iar acum îl îndeamnă să se întoarcă în cetate. Este foarte emoționantă citirea acestui capitol din cartea lui Zaharia, în care Domnul promite că recompensa către cei care Îl vor căuta ca fi îndoită. Chiar așa ! Omul va primi îndoit față de ceea ce a pierdut prin decăderea lui Adam. Lucrarea pe care Domnul a făcut-o cu Iov exemplifică ceea ce El va face cu noi. Am pierdut totul cu întâiul Adam, dar am câștigat îndoit cu Cel de-al Doilea (Romani 5.19; 1 Corinteni 15.45).

Cine nu caută în Scripturi ceea ce am câștigat prin nașterea Fiului lui Dumnezeu va rămâne necunoscător al lucrurilor care îi aparțin deja. Mântuirea sufletului nostru este cea mai mare lucrare, însă, și alte lucrări au fost realizate pentru a ne îmbogăți. Într-adevăr, viața îmbelșugată este realitatea în toate înțelesurile ei.

Diavolul a uzurpat puterea ce fusese conferită umanității, iar lucrarea ființei umane a fost redusă la lumea materială. Așadar, prinții infernului ne-au pângărit și, astfel, au domnit până la moartea și reînvierea Domnului. Însă, odată ieșit din labirint, Mântuitorul nostru l-a înfrânt și l-a învins întru veșnicie pe Satana împreună cu toți demonii săi, lăsându-i despuiați de orice putere.

Când Domnul a reînviat, soarta ne-a fost salvată (Psalmul 126.1)Noi o pierduserăm la căderea lui Adam, însă, acum, suntem cu toții mântuiți de Hristos și deci curățați de păcate. Zaharia a fost folosit pentru a ne cere să ne reîntoarcem în cetate. Nu mai suntem neputincioși, ci puternici, căci locuim în cetatea Celui Preaînalt.

Profetul descrie în versetele anterioare puțin din ceea ce Domnul a făcut din cei care Îi asupreau poporul, iar popoarele pomenite sunt tot atâtea simboluri ale puterilor infernale, care au fost detronate.

Așa cum Domnul Dumnezeu a făcut cu Iov – tipul de om distrus după cădere, căci a rămas în mâna vrăjmașului, care a făcut din el ce a vrut – , tot așa El ne va înturna îndoit față de ceea ce ne-a fost luat prin pătrunderea celui rău în viața noastră. Ceea ce am pierdut când am intrat în decădere am recuperat îndoit prin izbânda lui Isus Hristos.

Necazul întâmplat nu este un motiv de plâns, deoarece în Paradis ne așteaptă totul îndoit, odată ce prin cel de-al doilea Adam am primit dublu față de ceea ce am pierdut prin cel dintâi.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares