Succesul care exista în viața lui David are multe să ne învețe. Luptele sale, încercările și lucrările Domnului, care l-au făcut un învingător pot fi aceleași pentru toți cei care slujesc cu adevărat lui Dumnezeu. Căci înaintea lui Dumnezeu nu se are în vedere faţa omului (Romani 2:11). Orice persoană care ascultă cu atenție Cuvântul Său va avea aceleași condiții ca și cei ce s-au supus Domnului în timpurile biblice. Dumnezeu așteaptă astăzi, ca noi să-L slujim așa cum au făcut-o cei din trecut.

În primul rând, David s-a preocupat de chivotul lui Dumnezeu. Apoi, după aducerea lui, el a compus un psalm și i-a numit pe Asaf și pe frații săi să rămână mereu în fața chivotului, slujind Domnului (1 Cronici 16:37). Împăratul a înțeles valoarea pe care o are lauda adusă lui Dumnezeu și cât de important și productiv este să ne închinăm Celui Atotputernic, și să-I slujim. Această înțelegere este capabilă să revoluționeze viața oricărui membru al Corpului lui Cristos.

Apoi împăratul i-a zis lui Natan proorocul, în acele zile, că ar vrea să construiască o casă pentru Domnul. Am văzut că această dorință apare în inimile multor oameni. Unii dintre aceștia sunt determinați să construiască o biserică în orașul lor; alții simt că trebuie să ajute și să plătească la construcția unui templu. Acest lucru dovedește că Dumnezeu are grijă de lucrarea Lui.

În versetul 2 din 1 Cronici, capitolul 17, ne dăm seama că profetul Natan se grăbise, deoarece îi spusese regelui să facă tot ceea ce simte în inima lui, căci Dumnezeu era cu el. Acest lucru este o lecție penru noi; aceea de a nu ne încrede ca niște orbi în toți cei care Îl slujesc pe Domnul, pentru că cu toții suntem supuși erorii. Adevărul este că, atunci când mărturisim Cuvântul, cu ungerea Duhului Sfânt,  Domnul îl împlinește; dar dacă spunem ceva de la noi înșine, El nu îl va onora.

In acea noapte, Cel Atotputernic i-a vorbit lui Natan, că David nu va fi constructorul casei sale, dar a făcut dezvăluiri frumoase cu privire la ce va face cu casa împăratului. Înțelegem aici că Dumnezeu vorbea despre lucrarea pe care Isus o va realiza pentru noi și care ne va conduce să participăm  la planul Său glorios: cel al mântuirii. Este evident că inamicul va încerca din toate puterile să ne facă să păcătuim, mai ales atunci când scopul lui Dumnezeu este mare.

David nu a pus sub semnul întrebării Cuvântul pe care Domnul i-l trimisese; el a acceptat planul divin. Este o mare greșeală să nu respectăm rezoluțiile Celui PreaÎnalt, din moment ce Domnul știe întotdeauna ce este mai bine și mai bun pentru noi. Când El ia decizii, este prostesc să nu le accepți; la urma urmei, a face adevărata voință a lui Dumnezeu va fi întotdeauna opțiunea corectă. Atunci când păstrăm porunca divină, puterea cerească rămâne alături de noi pentru a ne ocroti și a ne folosi .

Din cauza deciziei Domnului, David a rămas foarte fericit (v. 25). Cine este într-adevăr al lui Dumnezeu nu se plânge când scopurile lui Dumnezeu sunt diferite de cele ale lui, ci cu bucurie, spune: "Amin." Prin urmare, corect este să îndeplinim voința suverană a Tatălui.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares