Ce om binecuvântat a fost Isaia. Simțindu-și păcatul, unul dintre serafimii lui Dumnezeu a zburat în direcția sa cu un cărbune luat cu cleștele de pe altar. Jarul era atât de arzător încât îngerul nu-l putea lua cu mâna. Atingând cu el buzele profetului, nelegiuirea sa a fost îndepărtată, și gura nu i s-a ars. Așa este focul lui Dumnezeu, cel pe care El ni-l dă ca să fim botezați în Duhul Sfânt. Cu el, ”ardem” vrăjmașul ce chinuie sufletul oamenilor, dar fără să le provoace vreo rană. Ceea ce ne-a curățat de orice nelegiuire a fost sângele lui Isus vărsat pe crucea de pe Calvar (1Ioan 1.7).

Isaia a fost considerat unul dintre cei mai mari profeți ai Scripturii căci a înțeles voia lui Dumnezeu mai bine ca oricine, deși a trăit cu peste 700 de ani înainte ca Isus să se nască. El a avut vedenia Domnului așezat pe tronul Său și s-a cutremurat, căci știa că este un om păcătos. Cu toate acestea, privilegiul de a-L fi văzut pe Domnul a venit cu binecuvântarea de a fi atins pe buze aducându-i-se neprihănirea.

În timp ce se cutremura văzându-L pe Împăratul Slavei, l-a zărit pe unul dintre serafimi zburând spre el, cu un cărbune luat cu cleștele de pe altarul lui Dumnezeu pentru a-i atinge buzele și a-l neprihăni. Lecția de învățat este că Domnul nu ne revelează niciodată ceva pentru a ne cauza vreun rău, ci, da, pentru a realiza o lucrare și mai mare (Isaia 55.11; 1 Corinteni 12.7).

E interesant de observat că jarul era atât de arzător încât îngerul a trebuit să folosească un clește. De asemenea, la fel de important este că nu a ars trupul profetului. Focul purificator al lui Dumnezeu nu produce nicio vătămare, ci împlinește misiunea pe care Domnul i-a dat-o.

Când suntem botezați în Duhul Sfânt, focul pe care-l primim din Ceruri nu cauzează niciun rău în noi și nici în alți oameni. Dimpotrivă, curăță de păcate, desface lucrările vrăjmașului și aduce binecuvântarea Înaltului pentru toți.

Cine este fiu al lui Dumnezeu are nevoie de acest foc. Fără el, lucrarea pe care o facem devine la fel ca oricare alta făcută de om. Cu focul palpitând în inimile noastre, găsim cuvinte pentru a-i trezi pe cei păcătoși, lecui infirmități și desface lucrările împărăției întunericului (Marcu 13.11). Fără de acest foc, tot ceea ce avem devine o religie moartă, la fel cu celelalte existente în lume.

De încă nu ești botezat cu focul  Duhului Sfânt, cere-I Domnului să te boteze, căci cine nu are această putere nu atinge succesul.

În Hristos, cu iubire, 

R. R. Soares