Unii scriitori ai Bibliei au fost folosiți mai mult decât alții pentru a vorbi despre finanțe în biserică și toți au arătat importanța de a pune bunurile noastre la dispoziția lucrării Domnului. De aceea, trebuie să-I mulțumim Sfântului Duh, care i-a pus la lucru pe toți cei care El i-a folosit pentru a scrie Scripturile și a vorbi despre acest important subiect. Începând cu cartea Genezei, în care este narată povestea fraților Cain și Abel – unul avea frică de Dumnezeu, iar celălalt nu, deși, în vremurile acelea, erau singurii născuți pe fața pământului și aveau totul la picioarele lor – chiar în Apocalipsă, Cuvântul vorbește despre faptul de a lua un pic din ceea ce ne este dat și de a oferi potrivit îndrumării sfinte.

Cine nu știe vsă vorbească despre dragostea lui Dumnezeu sau nu poate duce Cuvântul Lui în toate locurile, trebuie să ajute călătoria celui instituit și uns pentru această nobilă misiune, căci evanghelizarea mondială necesită sume enorme de bani. Doar dacă Biserica ar înțelege această chemare sfântă și ar contribui, această lucrare ar fi făcută. De aceea, Pavel spunea că cine produce bogățiile ar trebui să le culeagă pentru întreținerea sa și evanghelizarea mondială.

Numai cel care încă nu are o viziune completă asupra lui Dumnezeu nu vede că timpul se scurge cu repeziciune nu numai pentru cei rătăciți, care în fiecare minut mor fără Hristos, ci și pentru întreaga umanitate. Dacă evanghelizarea va continua în acest ritm, mulți oamenilor nu vor mai auzi niciodată Buna Vestire, iar întoarcerea lui Hristos va suferi întârziere (Matei 24.14).

         În toate cărțile Bibliei, este clar motivul pe care ni-l dă Atotputernicul de a ne implica în lucrarea Sa. Abel, de exemplu, a simțit adevărata valoare de a contribui și I-a dus Domnului cel mai mare miel al său. Chiar și Cain, care era de partea celui rău, s-a înfuriat și a adus Celui Preaînalt jertfă de mâncare din roadele pământului (1 Ioan 3.12; Geneza 4.1-5). A fost după cum se spusese: ”Ia! Nu asta vrei Tu?”. Darul său nu a fost, totuși, acceptat, căci Dumnezeu primește numai ce I se dă din inimă (2 Corinteni 9.7). A dărui cu dragoste înseamnă a-L asculta pe Dumnezeu și a-i dărui.

         Toți trebuie să vorbească despre dragostea Tatălui. Însă cel care nu are darul de a explica ce anume i-a schimbat viața și o poate transforma pe cea a oricăruia trebuie să contribuie la apostolatul celui care este chemat pentru a-l realiza.

         Munca pe care o facem se află încă în primele faze. Trebuie să facem mult mai mult, căci cantitatea de realizat pentru ca toți să aibă ocazia de a asculta frumosul Mesaj este uriașă. Dacă fiii lui Dumnezeu ar învăța ce înseamnă valoarea unui suflet și cât de mult sunt responsabili de mântuirea celor rătăciți, vor contribui și produce bogății pentru a fi oferite acestei nobile misiuni.

         Un lucru este sigur: cel care va hotărî să împlinească planurile lui Dumnezeu nu va duce lipsă de nimic.

În Hristos, cu iubire,

R. R. Soares