Niciodată să nu răspunzi cuiva cu inima supărată sau amărâtă. În orice situație, cere Domnului un cuvânt, căci, depinzând de ce proferezi, furia va fi sau nu îndepărtată de tine sau de alt om. Un cuvânt dat cu ungerea Domnului poate reface prietenia, readuce dragostea și elibera pe cineva de forțele întunericului. Rostirea de cuvinte dure face să apară mânia, care mereu îl rănește pe cel care este cuprins de ea, dar și pe cel care îi este țintă.

De suntem înțelepți Îi bucurăm inima Tatălui. Astfel, niciodată nu trebuie să ne certăm cu cineva în momentul în care ne este inima amară, căci cuvintele aspre rănesc, supără și îi despart chiar și pe cei mai vechi prieteni. Afirmații grosoloane ne cauzează mereu numai rele și, de aceea, înțelepciunea ne învață să vorbim numai când suntem ”stăpâni pe emoțiile noastre” și, chiar și așa, cu atenție, cântărind cuvintele ce ne vin pe buze, pentru a nu cumva suscita mânia celuilalt.

În orice situație, cere lui Dumnezeu să-ți dea cuvântul potrivit – cel pe care chiar El l-ar spune -, căci de vorbești cu blândețe, pe lângă faptul că vei evita furia, vei putea chiar să-i câștigi de partea ta pe dușmani. Astfel, în cazul în care te vei exprima cu mânie, vei provoca un acces de furie ce nu-ți va folosi la nimic. Așadar, să nu insulți niciodată un angajat al tău sau pe oricine altcineva de greșește sau de a fost indus în eroare. Adu-ți aminte că toți avem sentimente și, astfel, oricine poate fi rănit de ofensele noastre.

Cuvântul pe care Domnul ți-l pune pe buze este uns de El și este cel mai bun în orice situație, căci are puterea de a reface o prietenie ce a fost distrusă. Pe lângă aceasta, cuvântul produce o reacție de iubire chiar și într-o inimă stăpânită de ură. O afirmație dură, provenind de la cineva mâhnit, face să apară mânia și, în consecință, rănește, desparte prieteni și crează traume ce pot dăinui toată viața. În acest caz, ia aminte la proverbul: ”Binecuvântate sunt cuvintele ce au rămas nerostite”. Mai mult, această expresie este și mai adevărată când, chiar de credem că avem dreptul de a ”pune afară” verbul, așa cum se spune în popor, ne ușurăm limba.

De îndată ce se manifestă mânia, ceva rău se poate întâmpla, căci acest rău îl rănește mereu atât pe cel care folosește injuria, cât și pe cel care o primește.

Aparținându-I celui Preaînalt, trebuie să fim ca El. Scriptura spune că Dumnezeu este dragoste (1 Ioan 4.8), și de aceea, nimeni nu poate rezista acestui sentiment, ce este pur. Cel care se teme de Domnul trebuie să se pătrundă de dragoste, căci nimeni nu i se poate opune. Cât despre mânie, va fi mereu cineva care va hotărâ să o înfrunte, însă, respectă sfatul înțelept din cartea Proverbelor și vorbește cu afecțiune.  

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares