Domnul Dumnezeu nu numai că are milă și îndurare, ci le și practică, căci întreaga Sa ființă este pătrunsă de aceste atribute. Pe lângă aceasta, Creatorul este răbdător, ceea ce înseamnă că răbdarea Sa ne este mereu pusă la dispoziție, tot la fel ca și bunătatea Sa. Aceste atribute ale Domnului ne fac să ne simțim în siguranță, căci, de vom avea nevoie de El în această privință, El ne va veni în întâmpinare.

Este bine de știut că Dumnezeul nostru este îndurător și milostiv; însăși esența Sa este compusă din aceste caracteristici. Astfel, oricât de mult ne vom folosi de aceste calități, ele nu se vor sfârși. Cum Tatăl este veșnic, tot așa este și esența Sa. Trebuie să fim atenți la faptul că vrăjmașul va încerca să ne facă să credem în ideia că milostenia Domnului s-a terminat pentru unii, cât și răbdarea Sa, însă, Cel Atotputernic și tot ceea ce El este sunt de neistovit. El va fi mereu gata să vină în ajutorul celor care de El au nevoie.

Dacă suntem necredincioşi, chiar și așa, Tatăl preaiubit ne rămâne credincios (2 Timotei 2.13). Constituția lui Dumnezeu nu-I permite ca, în orice situație s-ar regăsi, să reacționeze într-un mod contrar a ceea ce El este. Dacă, într-un context oarecare, Cel Preaînalt ar înceta de a mai fi milostiv, ar însemna că se neagă pe Sine însuși, iar aceasta nu se poate întâmpla niciodată. Știind asta, ni se face un bine foarte mare, căci, de avem nevoie de suprema Sa bunătate, putem fi siguri că vom fi sprijiniți.

De ne îndepărtăm de Tatăl ceresc, El, prin faptul de a fi răbdător, nu va înceta niciodată de a se afla în așteptarea întoarcerii noastre. În parabola fiului risipitor aflăm, de exemplu,  despre un tată care stătea mereu cu ochii la orizont în așteptarea întoarcerii fiului (Luca 15). Acesta, întorcându-se, i-a bucurat inima tatălui și a fost primit nemeritat în mare sărbătoare. Tatăl a făcut asta pentru a-și arăta bunătatea; speranța și încrederea în întoarcerea fiului nerecunoscător nu-l părăsiseră niciodată.

Cât despre bunătatea cea sfântă, nu avem capacitatea de a o măsura. Tot ceea ce putem spune este că ea este mare. În parabola citată, deși fiul cel mic luase jumătate din bunurile tatălui și le risipise în petreceri, a fost acceptat cu sărbătoare și fără a fi incriminat. Întoarcerea sa a fost mai importantă decât prejudiciul cauzat.

Cunoscând aceste două caracteristici evidente ale Domnului – îndurarea și milostenia -, ne simțim mai siguri, căci, de vom avea vreodată nevoie de ele, putem avea certitudinea că vom fi sprijiniți. Parabola fiului risipitor, povestită de Domnul Isus, ne e zălog.     

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares