Dumnezeul nostru este o persoană sentimentală. El Se mânie din cauza atitudinilor noastre greșite, însă, cu toate acestea, după ce Îi trece furia, Cel Preaînalt începe din nou să se preocupe de noi. În această atitudine favorabilă a Domnului se regăsește viața. Și poate chiar te-a lăsat singur, dar a făcut-o ca să simți cât de înfricoșătoare poate fi noaptea. Așadar, dimineața vine aducând cu sine veselia ce te ridică și înnoiește.

Când vei simți în inima ta dorința de a te converti, aceasta este un semn că voința sfântă ți se revelează. De aceea, nu pierde apropierea lui Dumnezeu în viața ta. Cu cât Îl vei cunoaște mai bine, cu atât mai mult vei afla că El are simțăminte. Domnul se bucură de succesul tău, însă se întristează de acțiunile tale rele. Când I te supui vei fi mai în vigoare, căci bucuria Domnului va fi tăria ta (Neemia 8.10). Totuși, și contrariul se poate întâmpla. De Îl nesocotești sau nu-I respecți poruncile, puterea ți se va slăbi și orice vrăjmaș, oricât de prost sau slab ar fi, reușește să te doboare și să te facă să suferi.

Bine ar fi ca să nu-L supărăm niciodată pe Domnul ! Însă, acțiunile noastre rele fac astfel încât El să ajungă în această stare, iar aceasta nu e bine. Unele atitudini foarte greșite reușesc să-L facă să se mânie - și este evident că nu dorim ca aceasta să se întâmple. De aceea, dacă, dintr-un motiv anume L-ai mâniat pe Cel Atotputernic, să nu fii disperat. Mai întâi, mărturisește-ți Lui păcatul, cere-I iertare și așteaptă pacea și bucuria Domnului în inima ta. Când aceste două sentimente îți vor inunda ființa, vei simți că Dumnezeu ți-a restabilit personal comuniunea.

Nu știm exact cum suferă Cel Preaînalt, însă aceasta se întâmplă din cauza prostiei noastre. Însă, căința însoțită de o rugăciune sinceră – așa cum de multe ori Moise a a făcut în favoarea israeliților în pustie (Numeri 14.19) – potolește mînia cea sfântă. Așadar, de îndată ce se sfârșește, Tatăl ceresc readuce mulțumirea și pacea fiului care a greșit și s-a căit cu adevărat. Este bine de știut că Dumnezeu are simțăminte, nu-i așa?

Un semn cum că favoarea cea sfântă se află din nou cu noi este atunci când inima noastră începe să simtă dorința de a-L căuta pe Domnul, mărturisindu-I păcatul. În această lucrare a lui Dumnezeu se regăsește viața!

Cel Preaînalt ne lasă singuri pentru un scurt moment, însă numai pentru a simți cât de teribil este să trăiești în întuneric. Așadar, când sosește ziua, bucuria ne pătrunde din nou ființa și ne ridicăm, căci ne simțim iubiți și redevenim puternici. Iubirea Celui Atotputernic din inima noastră ne face să revenim la viață și, numai așa, ne realizăm și devenim cu adevărat fii binecuvântați. De aceea, este bine să profiți din plin de Domnul când vine în ospeție.   

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares