Ceea ce este scris nu va putea fi schimbat niciodată, de aceea, încearcă să deslușești ce se află în Cuvântul lui Dumnezeu. Până și boii erau lăsați cu botul liber pentru a se hrăni. De cine oare Dumnezeu are grijă? Bucură-te de ceea ce ți-a fost dat pentru a propovădui.

         Înainte de venirea lui Isus în această lume, legea dată de Moise (și de aceea, cunoscută drept legea mozaică) orânduia poporul lui Dumnezeu. Cine se supunea preceptelor sale respectând toate regulile era răsplătit, dar cine nu le lua în considerare era pedepsit. Era o lege ce avea la bază următoarea regulă: ”Fă tot ce poți, că eu te voi ajuta”. Ea a fost urmată de Isus și nu mai este deja în vigoare. Chiar și evreii, de o practică astăzi în totalitate nu-L vor bucura pe Dumnezeu. Grupurile de evanghelici ce se ghidează după ea, își pierd, așadar, timpul și lucrează cu siguranță în zadar.

         În vremurile de azi, deși trebuie să luăm aminte la făgăduințele, binecuvântările și învățămintele acestei legi, suntem guvernați de un alt legământ – Harul. Trebuie să înțelegem că Isus a respectat legea în totalitatea sa și, de aceea, nu este nevoie să mai încercăm să-i împlinim cererile. Așadar, Ceea ce Dumnezeu ne-a promis se află în vigoare și ne aparține. Apostolii au înțeles că există doar patru cerințe ce trebuie respectate (Faptele 15.28,29).

         Cei care realizează lucrarea sunt comparați cu niște boi (Psalmi 144.14), ce nu pot să aibă gura legată în timpul lucrului. Ei au dreptul de a se hrăni cu ceea ce produc. Tot așa, lucrătorii nu pot trăi în mizerie, în timp ce nația prosperă. Mai mult, nu pot continua să fie bolnavi, din moment ce bolnavii sunt vindecați. Ei arată credință prin modul de a se dedica Cuvântului și trebuie să o folosească spre binele propriu.

         Astfel, după cum boii se pot hrăni numai dacă deschid gura, robii lui Dumnezeu nu pot doar să dorească, să se roage sau să ceară ca să le fie date binecuvântările. Propovăduindu-le, ei au dreptul de a se bucura de ele. Dacă ele nu reprezintă voia lui Dumnezeu pentru ei, nu sunt date nici poporului. Cine deschide bine gura și cere cu credință și convingere va primi hrana atât de dorită.

         Unde s-a mai văzut vreun stăpân de boi care să vrea ca animalul să fie slăbit sau bolnav? Referindu-se la animalele de care omul se îngrijește, Dumnezeu vorbește despre grija pe care El o are față de cel care iese umblând și plângând, în timp ce poartă sămânța de rod (Psalmi 126.6). Fii un lucrător înțelept și împlinitor al Cuvântului. Deschide-ți gura și cere Domnului ceea ce ai nevoie. Stăpânul adevăraților boi dorește să-i vadă puternici și sănătoși.          

         În Hristos, cu dragoste,

         R. R. Soares