Noi suntem chemați pentru a sluji. Domnul nu vrea să se piardă nimeni și, de aceea, trebuie să găsim oile rătăcite. Noi avem obligația de a-i căuta pe cei care s-au abătut și de a-i aduce să conviețuiască, pentru că uneori, cel care s-a desprins e mai greu de recuperat dintre cei pierduți, de aceea trebuie să lași spiritul bunului Păstor să locuiască în tine.

  Unul din motivele pentru care am fost salvați este acela de a sluji. Isus ne-a ordonat să-L iubim în aceeași măsură în care ne-a iubit și El (Ioan 15:12), fără să cântărim eforturile pentru a scăpa din mâna inamicului. El a renunțat la slava Lui, s-a născut și a trăit în mijlocul nostru, a mâncat aceeași mâncare ca noi, a intrat în contact cu oameni nepoliticoși și a murit pentru noi, pentru a ne scoate din împărția întunericului. Așadar, orice am face pentru cei pierduți ar fi oricum puțin în comparație cu ce a făcut El pentru noi.

         Dacă vrem să-I fim pe plac lui Dumnezeu, ar trebui să copiem exemplul Domnului Isus. Nu putem accepta ca bisericile noastre să se transforme în cluburi de răscumpărare. Ele trebuie să fie lăcașuri în care cei pierduți sunt primiți, spălați cu Apa adevărată – Cuvântul lui Dumnezeu- unși cu balsamul din Galaad și pregătiți să salveze de la pierzanie și alte oi care se află în ghearele unor urși teribili.

Dacă un om are o sută de oi și se rătăcește una din ele, le-ar lăsa pe cele nouăzeci și nouă într-un adăpost și s-ar duce să caute oaia rătăcită. Ar umbla prin munți și văi, prin păduri și locuri periculoase, până când ar găsi-o. După ce o va găsi, va veni cu ea în brațe și va fi extrem de fericit. (Matei 18:10-14). Acesta este duhul pe care trebuie să-l avem în suflet, cel de buni păstori.    

 Chiar dacă cineva este considerat pleava societății, nu trebuie lăsat pe dinafară, pentru că Domnul nu vrea să se piardă nimeni. El, ca un Păstor adevărat, nu se satură să se uite la cei pierduți și să-i iubească. Dumnezeu urăște păcatul, dar îi iubește pe cei păcătoși - toți cei care se află în păcat și un știu să facă Voia Lui. Chiar și în bisericile noastre, există oameni care acționează greșit și se apropie de oameni care fac rele. Sunt oi care sunt lângă noi, dar s-au pierdut. De aceea, și ele trebuie să fie găsite, vindecate cu tratamentul corect și înapoiate comuniunii cu Sfântul Duh.

 Nu există satisfacție mai mare decât aceea de a-L bucura pe Dumnezeu. Căutarea celor pierduți e ceea ce L-a motivat să vină în Lume. Bucuria Domnului s-a împlinit în viața lui Isus și trebuie să se împlinească și în viața noastră. Indiferent cine ești, caută oaia pierdută. 

         Întru Hristos, cu dragoste,

         R. R. Soares