În acest verset, citim că frații din Corint aveau o atitudine greșită: credeau că prosperitatea de care se bucurau îi scutea de supunerea față de apostoli și implicit, față de Cuvântul lui Dumnezeu. Ei puteau să fie chiar și sătui și bogați, dar trebuiau să împărățească împreună cu slujitorii Domnului. Decizia pe care au luat-o e periculoasă, pentru că independența pe care și-o asumă unii poate fi o capcană a inamicului ca să rămână singuri atunci când apare ispita.  

        Cuvântul ne învață că binecuvântarea Domnului îmbogăţeşte (Proverbe 10:22). Așadar, toți cei care se pocăiesc trebuie să aștepte să li se schimbe viața în bine, dar asta nu se întâmplă imediat. Trebuie să crezi cu adevărat că binecuvântările îți aparțin și să ți le revendici, căci în Cuvânt scrie că cine crede va vedea slava Tatălui (Ioan 11:40). Totuși, cei care nu caută darurile divine nu le vor obține (1 Corinteni 12:31). În aceeași măsură, creștinul nepăsător care nu caută ce e al său, dar își dorește mereu victoria, nu va obține nimic.  De fapt, orice fiu al lui Dumnezeu a fost făcut să fie o împărăţie pentru Dumnezeul nostru (Apocalipsa 5:10). Trebuie să așteptăm ca împăratul să împărățească, dar această funcție nu trebuie exercitată în afara credinței. Cel ce a fost un instrument al Domnului pentru a scoate pe altcineva din împărăția întunericului și a-l duce la Hristos poate să fie întrebuințat de asemenea pentru a-l menține în libertate. Prin urmare, el datorează o parte de bucurie, atât pe plan spiritual, cât și material.  

        Unii oameni care nu cunosc Scripturile sau puterea divină chestionează mesajul pozitiv de credință, cred în mizerie și propagă ideea că Evanghelia nu trece de așa numita teologie a prosperității. Asta pare a fi o realitate vie și riscantă: teologia mizeriei versus cea a prosperității. Adevărul e că cei care învață rațional Scripturile nu reușesc să înțeleagă semnificația întâmplărilor trecute, chiar dacă Biblia garantează că servește de exemplu pentru zilele noastre.

        ”Înțelepții” acestei lumi predau teologia mizeriei, care nu are nicio bază biblică. Pe de altă parte, adevărații înțelepți ai lui Dumnezeu îi slujesc cu frică și împărățesc întru Hristos, conștienți că succesul lor în credință mărește frica lor de Dumnezeu.

         Întru Hristos, cu dragoste,

         R. R. Soares