David știa că Dumnezeu aude și răspunde rugăciunilor ce Îi sunt făcute, căci, trecând prin necazuri mari L-a căutat pe Domnul și a fost ajutat. Psalmistul credea că Cel Preaînalt îi aude strigătul său. Faptul de a petrece noaptea culcat la pământ arată că înțelegea că acest caz era ceva grav. Problema nu era de a se ruga și de a crede că binecuvântarea va veni, ci, ca și luptător, el  a luptat pentru viața acelui copil. Nu au fost scrise cuvintele pe care el le-a folosit pentru a încerca să-L convingă pe Domnul să aibă îndurare și să lecuiască acea făptură neajutorată. Ca Iacov, el s-a zbătut, s-a rugat, a plâns, a postit și a așteptat îndurarea cea sfântă, dar nu a fost auzit.

Adevărul este că acel copil nu era menit să existe, căci era rod al preacurviei. Dumnezeu este curat, sfânt , drept și nu a prevăzut niciodată ca vreo nelegiuire să fie practicată. Dimpotrivă, El atrage atenția asupra faptului că este unul dintre cele mai murdare și abominabile practici.  (1Corinteni 6.15-19). În acest caz, preacurvia este împotriva sfințeniei lui Dumnezeu.                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                                         Împăratul Israelului își ceruse iertare deja și plătise un preț mare. Acum, deși se umilise  și-L căutase pe Domnul, nu a fost auzit. Sincer, nu am nicio explicație pentru faptul că Dumnezeu nu l-a auzit pe David cu acel prilej. Psalmistul a făcut ce trebuia: s-a rugat, a postit și a așteptat răspunsul sfânt, dar, cu toate acestea, rugăciunea lui a fost zadarnică. Totuși, de un lucru sunt sigur: nu ai voie să mergi dincolo de Cuvântul lui Dumnezeu. Cine o face îl slujește pe demon și rămâne prizonier în măinile sale. Astăzi, lucrurile sunt diferite fiindcă Isus ne-a curățat cu sângele Său. Totuși, chiar și așa, nu putem să ne lăsăm amăgiți de minciuna diavolului și să păcătuim.

Deși este un om după inima lui Dumnezeu, regele israelit a comis și mari păcate cu urmări întru veșnicie. Aceasta se poate întâmpla cu orice sfânt al lui Dumnezeu, de nu există vigilență. Înainte de a ne ruga, trebuie să fim vigilenți. Aceasta a fost ceea ce Domnul Isus ne-a învățat (Marcu 14.38). Vezi ce s-a întâmplat cu Avraam: el nu a fost vigilent și a ascultat de cererea lui Sarai (Geneza 16.2). Rezultatul a fost nașterea lui Ismael, însă nu acesta a fost scopul sfânt. Patriarhul trebuia să aibe fiul făgăduinței (Galateni 4.21-31). Până astăzi, urmașii lui Ismael se ceartă cu cei ai lui Isac.

Nu a servit la nimic ca David să petreacă noaptea întreagă strigând în rugăciune și post, căci Dumezeu nu a vindecat copilul. Nu știu care este pricina, dar fie ca aceasta să nu ți se întâmple ție. În Numele lui Isus îți atrag atenția: nu fă lucruri ce Îl vor împiedica pe Domnul să te asculte.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares