”În adevăr, însuşirile nevăzute ale Lui, puterea Lui veşnică şi dumnezeirea Lui, se văd lămurit de la facerea lumii, când te uiţi cu băgare de seamă la ele în lucrurile făcute de El. Aşa că nu se pot dezvinovăţi”
Romani 1:20
Până să apară curiozitatea unui om de știință francez numit Louis Pasteur, umanitatea nu-și imagina că există o lume microscopică. Deși Solomon scrisese cu multe secole înainte că vulpile cele mici strică viile (Cântarea Cântărilor 2:15), cercetătorii din ziua de azi nu spun că un număr infinit de organisme care nu se văd cu ochiul liber sunt cauzatoare de boli care distrug milioane de oameni.
Pe lângă aceste organisme invizibile, există și îngerii și demonii, care, în funcție de ierarhie, luptă în favoarea sau împotriva noastră. Îngerii ascultă porunca Domnului, iar demonii urmează capriciile necurate ale șefului lor: satana. Îngerii – aceste făpturi minunate care intră în acțiune când îi dăm voce Cuvântului lui Dumnezeu – așteaptă doar să ne ridicăm și să ne asumăm locul nostru întru Hristos, ca ei să facă voia divină.
Lucrurile create le arată pe cele ascunse. Nu există nimic mai trist decât să vezi pe cineva afirmând că nu există Dumnezeu. Cine face asta e acaparat de întuneric și nu reușește că vadă că ceea ce există nu a apărut întâmplător, ci a fost adus la lumină de Cineva infinit mai mare decât orice ființă. El e etern, așa cum sunt și Puterea și lucrările Lui. Chiar și omul, oricât de păcătos ar fi, e lucrarea Domnului care nu va avea sfârșit.
Versetul pe care l-am citit garantează: nimeni nu se poate dezvinovăţi. E de ajuns să neglijăm ceea ce există, ca să înțelegem că e responsabilitatea noastră de a-L cunoaște pe Creator. Într-o zi, El se va răzbuna pe cei care au refuzat să-L cunoască. Toți ar putea să trăiască cu belșug, să fie oameni normali, să facă doar binele. Totuși, din păcate, mulți se lasă înșelați de inamic și fac greșeli. Cine închide ochii la propunerea Creatorului, într-o zi va fi aruncat în iazul de foc pentru totdeauna- acea suferință va fi cea mai cruntă dintre toate. Iazul de foc este moartea a doua. (Apocalipsa 20:14)
Cel mai mare prejudiciu al celor care au fost aruncați în acest iaz nu va fi doar suferința prin care vor trece- care va fi îngrozitoare și nu se va termina niciodată- dar și faptul că nu se vor bucura de bogățiile care îi așteaptă pe cei drepți, când vor cunoaște capacitatea creatoare și iubitoare a Tatălui. Gândește-te la asta!
Întru Hristos, cu dragoste,
R. R. Soares