Diavolul nu este interesat de cei care-l slujesc, ci de poporul lui Dumnezeu. Vrăjmașul încearcă și folosește toate stratagemele pentru a-i îndepărta pe creștini de prezența Domnului și pentru a-i face să uite de făgăduințele biblice. Psalmistul le-a cunoscut bine și a strigat pentru îndeplinirea ambelor. Fiind de o importanță fundamentală pentru reușita noastră, a înceta de a le revendica înseamnă o pierdere mare, căci fără ele vom suferi pentru totdeauna.

Planul de mântuire al lui Dumnezeu este de o importanță deosebită, căci ceea ce El a planificat este ceea ce are mai bun pentru noi.  De nu urmăm cu strictețe ceea ce a fost prevăzut, vom fi pentru totdeauna despărțiți de El, tot mai departe de pace, iubire și toate binecuvântările. Cel mai rău este că vom fi într-un loc neutru, unde vom face ce dorim, dar vom fi tulburați zi și noapte. Isus a spus că vor fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor întru veșnicie (Luca 13.28a).

Să strigăm pentru mântuire și să ne dăm toată silința pentru a o dobândi sunt lucrurile cele mai importante pe care le avem de făcut, deoarece aceasta ne repune în comuniune cu Domnul. Omul a pierdut această realitate binecuvântată și a dovedit cât de crud este vrăjmașul. Astăzi, chiar și cei care trăiesc bine nu se bucură de ocrotirea sfântă, nici de moștenirea lui Dumnezeu. Cine, s-a născut din nou, nu va fi niciodată pedepsit, din moment ce ține Calea cea bună până la capăt. Acest om va avea parte numai de izbânde.  

Rugăciunea psalmistului nu a fost numai pentru a cere mântuirea, ci și pentru izbândă. Fără aceasta, viața devine pustie, zilele sunt ca bucatele fără de sare, iar mulți oameni încep să acționeze în mod greșit. Izbânda este har de la Dumnezeu și, ca toate harurile, trebuie să fie de asemenea căutată.

Diavolul va face totul pentru a-i menține pe fiii lui Dumnezeu în sărăcie. Pentru el, izbânda lor este ceva periculos, căci, prin mijlocirea resurselor, ei îndeplinesc condițiie de a ajuta la evanghelizare și în lucrarea Domnului în mod general. Cel rău știe că, de robii Domnului se află în sărăcie, vor avea o credință slăbită și, probabil, vor renunța la calea ce ar urma să-i ducă la fericirea veșnică.     

Orice rău ni se întâmplă vine de la diavol. Sărăcia, de exemplu, este un aspect ce nu ar trebui să facă parte din viața niciunuia dintre fiii lui Dumnezeu; până la urmă, ei au un Tată Bogat și, de aceea, pot crede în lucrurile bune. Mai mult, Cuvântul Domnului spune că El se bucură de belșugul robilor Săi (Psalmi 35.27). De există un lucru ce-I place Tatălui, îl putem cere. El nu ar da niciodată valoare la ceva ce ar putea dăuna alor Săi. Suntem îndreptățiți să credem că, de ne rugăm pentru mântuirea și belșugul nostru, Dumnezeu va fi fericit, căci vrea ca noi să avem ceea ce El iubește!

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares