Mulți sunt oamenii care, cu scopul de a învăța carte, fac cursuri lungi și grele, încep să piardă nopțile rămânând treji și, din această cauză, ajung să se îmbolnăvescă. A descoperi ceea ce omul a învățat deja este de lăudat, însă, a căuta înțelepciunea Celui care a creat toate lucrurile este mult mai bine și mai recompensator. Cu toate acestea, sunt prea puțini cei care se duc în lăcașul cel sfânt pentru a se întâlni cu Domnul! Dumnezeu are un lăcaș unde Îl putem găsi – Cuvântul Său. Aici Îl găsesc toți cei care Îl caută.

Oare tu te duci în lăcașul lui Dumnezeu? Poate uneori sau niciodată? De te duci, cum procedezi? Puțini oameni își fac timp pentru a citi Biblia și a reflecta asupra mesajului Său, însă cei care o fac aduc o lumină ce îi ajută pe ceilalți și pe ei înșiși să trăiască mai bine.

În trecut, oamenii nu aveau încă Duhul Domnului, astfel încât nu erau chemați fii ai lui Dumnezeu, ci doar robi (Galateni 4.7) și, de aceea, aceștia se duceau în lăcașul fizic. Astăzi, avem adevăratul lăcaș, ce este spiritual. Cine se duce acolo se va întâlni cu Viața și nu va pleca cu mâinile goale, căci Îl va cunoaște pe Domnul.    

În lăcaș, David se întâlnea cu Cel Preaînalt și, pentru el, Domnul era Dumnezeul cel puternic. Cine se încrede în Cuvântul lui Dumnezeu Îl va avea drept Împlinitor al nevoilor sale. De are nevoie de vindecare, Îl va găsi ca și Iehova Rafa (Exod 15.26); de are nevoie de ajutor financiar și bunuri materiale, El este El-Betel (Geneza 35.11); de are nevoie de mântuirea sufletului, este Isus Hristos, Mântuitorul. Cine nu se va duce în ascunzătoarea Celui Preaînalt nu-L va întâlni niciodată.      

Psalmistul a mers și mai departe deschizându-și inima, aratând că Îl căuta cu ardoare. Pentru el, a-L căuta pe Domnul era o chestiune de viață și moarte. Era hotărât să-și găsească Adăpost, Putere și Ajutor în Israel. Pentru aceasta, nu-și precupețea eforturile și făcea tot ce putea pentru a-L avea alături. Astăzi, cine își va da silința nu va fi uitat, căci Îl va întâlni pe Dumnezeu cu răspunsul la cererea sa.

David își definea dorința de a-L găsi pe Domnul ca pe un suflet însetat de Dumnezeu (Psalmi 42.2; 63.1; 143.6). Pentru el, cel mai important era să-L găsească pe Comandantul oștirilor lui Israel. Când ne este sete, facem orice pentru a ajunge la un izvor de apă, nu-i așa? Tot așa trebuie să procedeze cel care, de fapt, vrea să primească răspunsul sfânt și să-L găsească pe Dumnezeu, ceea ce a și făcut.

Până și trupul psalmistului jinduia după prezența cea sfântă. Pe unii, trupul îi face să caute locuri tenebroase, lumești pentru a-și satisface poftele carnale. Însă, omul lui Dumnezeu este diferit, căci fiindu-I rob, jinduiește, suspină și plătește prețul necesar pentru a-și ostoi foamea spirituală. Fără Cel Preaînalt, psalmistul se simțea ca și colbul în vânt, fără apă; dar, el l-a căutat pe Domnul și, cu siguranță, și-a ostoit setea. Fă și tu la fel, căci rezultatul îți este asigurat! (Ioan 6.35).

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares