În casa lui Dumnezeu, există două feluri de oameni: cei care practică Cuvântul – biruitori - și cei leneși, ce trăiesc înfrânți. Nu ar trebui să fie așa, căci Domnul îi iubește pe toți în mod egal. În fine, lenea de a se duce în Casa lui Dumnezeu pentru a lua parte la cult, unde Sfântul Duh ne învață, lenea de a citi Biblia și de a se ruga sunt alți factori ce contribuie, de asemenea, pentru ca mulți să trăiască cu buzunarele goale, bolnavi, plini de păcate și probleme. Lenea este o izbândă a lui Satana în viața multor fii ai lui Dumnezeu.

Leneșii în duh se aseamănă cu leneșii acestei lumi. Sunt mulți cei care s-ar putea schimba cu totul. Câți oameni nu ar reuși oare ca în scurt timp să reușească o slujbă mai bună de s-ar hotărî să studieze cu seriozitate și să se pregătească pentru viață? Unii chiar se gândesc să facă asta, dar sunt cuprinși imediat de ”durerea de spate”, plângându-se de bătrânețe, nereușind să mai învețe, efortul lor nemaifiind bun de nimic. Ei au dorințe ca oricine altcineva, dar se lasă stăpâniți de păcatul de a nu mai vrea să facă niciun efort.

Atât viața materială, cât și cea spirituală sunt grele și dificile. Cine nu-și dă silința și nu are bunăvoie nu va reuși nimic. Astfel se întâmplă cu pastorii ce rămân cu biserica goală, minunile neavând loc niciodată în apostolia lor. Unii chiar ajung să-i acuze pe cei care fac cu succes lucrarea Celui Preaînalt de a fi oameni cu intenții rele sau folosiți de diavol. Cum se poate oare întâmpla așa ceva? Ei, care nu fac nimic și nu reușesc să facă nimic pentru oameni, se cred Dumnezeu. Dacă acest fapt este adevărat, atunci cei care îi ajută pe oameni să se vindece de boli, să se izbăvească de păcate și îi călăuzesc spre mântuire aparțin oare vrăjmașului?

Omul harnic are izbândă, căci meditează la Cuvânt și își asumă ceea ce învață prin El. În plus, păzește și practică voia cea sfântă, nu-i este lene să se trezească noaptea ca să se roage lui Dumnezeu, nu se plânge de faptul de a petrece timp în prezența Celui Preaînalt, de a ține post din când în când și de a-L striga pe Domnul până când primește răspuns. După exemplul profetului Daniel (Daniel 10.2,3), cel care este zelos stă și câte 21 de zile, uneori mai puțin sau mai mult de atât, în prezența Celui Aotputernic. Toate eforturile au un singur țel, acela de a-L cunoaște și de a face voia Domnului, astfel încât sufletul se mărește și se umple de bunuri și de realizări. Pentru acesta, ceea ce îl interesează este izbânda și numai izbânda.

Cel harnic nu duce lipsă de nimic, căci știe să se lase călăuzit de Sfântul Duh. La fel ca robii lui David, care au trecut prin tabăra filistenilor pentru a aduce apă, riscându-și propriile vieți când omul lui Dumnezeu a avut dorința de a avea apă din Betleem (1 Cronici 11.17,18).

Data viitoare când vei auzi glasul Domnului cerându-ți să crezi în Cuvântul Său și să-I faci voia, să nu-ți fie deloc lene. Astfel, vei fi biruitor!

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares