În 21 de versete, Obadia a înregistrat revelația pe care i-a dat-o Dumnezeu despre Edom, o națiune formată din descendenții lui Esau. Fiii lui Isaac - Iacov și Esau - nu s-au înțeles niciodată; încă din pântecele mamei se luptau între ei. Pentru că Iacov a cumpărat dreptul de prim născut de la Esau, acesta și-a umplut inima cu ura morții. Iacov a trebuit să fugă pentru a-și salva viața. Esau a dovedit că nu ar fi putut fi ales ca moștenitor al binecuvântărilor lui Avraam, căci caracterul său nu era demn de un strămoș al lui Isus, odată ce s-a căsătorit cu două fete străine pentru a se opune părinților săi.

Pentru că erau descendenți a lui Avraam, Domnul nu a permis ca copiii lui Israel să-i enerveze pe frații lor edomiți, numiți și idumei (regele Irod, care a ordonat uciderea copiilor la Betleem, gândindu-se că prin aceasta adevăratul Împărat va fi ucis zile, a fost un idumean). Totuși, când Nabucodonosor a invadat Ierusalimul, idumenii erau cruzi față de israeliți. Ei s-au aruncat cu lăcomie deplină la pradă și au participat cu cruzime la masacru. Acest lucru a făcut ca paharul mâniei Domnului să se reverse asupra acestui popor.

Potrivit lui Obadia, acest popor a fost ras de pe fața pământului. De fapt, Cirus, împăratul persan, a fost neînduplecat cu ei, și au fost și masacrați de macabei. După distrugerea Ierusalimului de către generalul Tito în anul 70 d.Hr., idumenii au dispărut de pe scena mondială. Adevărata profeție va fi întotdeauna împlinită în întregime.

Fiii lui Esau s-au lăudat cu ocrotirea falsă pe care le-o dădea crăpăturile din stâncile munților lor. Mândria inimii lor i-a făcut să se considere de neatins. Dar Domnul i-a avertizat că, chiar dacă și-ar așeza cuibul între stelel, ei ar fi aruncați de acolo. Unirea edomiților cu cei din afară care au distrus Ierusalimul și poporul lui Dumnezeu a făcut ca profetul să prezică că vor fi exterminați pentru totdeauna. Aceasta a fost cea mai mare greșeală a acestui popor, care s-a lăsat întotdeauna rătăcit de dușman. Edomiții au fost cruzi față de israeliți, dar astăzi nimeni nu știe unde este măcar unul dintre descendenții lor. Aceasta ne arată că numai cel care face voia lui Dumnezeu rămâne pentru totdeauna.

Toți aceia care în orice moment s-au lăsat să fie folosiți de cel rău pentru a persecuta poporul Domnului sau care au provocat într-un anumit fel o suferință copiilor Dumnezeului viu vor primi răsplata pentru greșeala lor. Cei care nu pot ajuta pe cei care slujesc Celui Prea-Înalt nu ar trebui să-i împiedice în nici un fel.

Fratele meu, am fost chemați la o luptă mai mare, care este purtată în lumea spirituală, cu reflexii în lumea omenească. Persoana care se lasă luată de partea care pierde - cea a diavolului - și, prin aceasta, dăunează și împiedică pe cei care fac voia divină și / sau le aduce pagube, își semnează propria condamnare. De îndată robii lui Dumnezeu vor fi răsplătiți!

Întru Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares