Nu există o imagine mai tristă în casa lui Dumnezeu decât a vedea pe cei care se vând demonilor. Cel care pierde teama de Domnul este capabil de orice. Unii devin de nerecuperat. Fratele meu, ispita vine asupra tuturor și de aceea trebuie să veghem și să ne rugăm să nu intrăm în conversația dușmanului. Plăcerea necuratului este să vadă robii lui Dumnezeu poticnindu-se, așa că dacă poate, va lucra în acest scop.

Respectarea Cuvântului lui Dumnezeu este un lucru foarte sănătos. Nu contează dacă Domnul ne-a așezat într-o poziție mai joasă decât cea a fraților noștri, dacă acel loc pe care îl ocupăm este cel pe care El ni l-a dat. În lume, oamenii îi clasifică pe alții după pozițiile lor în societate, dar în lucrarea lui Dumnezeu acest lucru nu trebuie să se întâmple. Toți ar trebui să fie considerați copii ai lui Dumnezeu, și nu conform misiunii încredințate lor.

Cei care se lasă pradă răutății întotdeauna se înșală și nici nu simt că se îndepărtează de Lumină și îmbrățișează întunericul. Ei uită că va fi o zi când vor fi judecați după faptele lor. În loc să caute iertarea și reconcilierea cu Domnul, ei s-au lăsat înduplecați de cel rău.

Una dintre greșelile celui care este copil al lui Dumnezeu este că nu urăște răul. Oricine nu ascultă de Domnul în această chestiune face alegerea cea mai gravă posibilă. Trebuie să fim agățați de Domnul până la punctul în care dușmanul se plictisește. Acum, contrariul este adevărat, dacă nu urăm răul, Tatăl nostru este Cel care este trist cu noi. Cel care respectă amenințările dușmanului îl întristează pe Dumnezeul nostru.

Ca și copii ai Luminii, nu ne putem relaționa cu nimic care este al întunericului. Dacă o facem, provocăm furia Dumnezeului nostru. Nu se poate ca un rob al lui Dumnezeu să se asocieze cu ceva greșit. De fapt, creștinul este un "pește în afara apei" atunci când se amestecă cu păcătoșii. Într-adevăr, Duhul lui Dumnezeu, care locuiește în noi, ne face să ne simțim ciudați în medii în care domnește înșelăciunea. Ne simțim bine când suntem acolo unde este prezent Duhul Sfânt.

Când femeia din Sunem l-a văzut pe prorocul Elisei trecând în fața casei sale, ea a fost convinsă că el era, de fapt, un om al lui Dumnezeu. Chiar și pașii celor care slujesc Domnului sunt diferiți de cei care nu Îl slujesc. Fiind umplut de Duhul Sfânt, felul în care privim, gesticulăm, umblăm și vorbim demonstrează cine trăiește în noi. Robul lui Dumnezeu iese în evidență prin comportamentul său!

Întru Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares