Atât de slăvit și de singular a fost modul în care Pavel și cu ai săi i-au făcut pe tesaloniceni să înțeleagă Evanghelia și, astfel, să-și schimbe viața, încât acest lucru a ajuns o pildă pentru toți credincioșii din Macedonia și Ahaia (1 Tesaloniceni 1.7). Ori, trebuie să avem grijă de a aduce, cu toată înțelepciunea și prudența, Mesajul Domnului celor nevoiași, căci, de acționăm astfel, vom da celor ce primesc Cuvântul Domnului o pildă de analizat și de urmat.

            Pavel a spus în epistola către Corinteni, că nu dorește să știe despre acei frați nimic altceva decât despre Isus, care murise răstignit (1 Corinteni 2.2). Prin propovăduirea sa, apostolul nu osândea oamenii ci, cu înțelepciune, le arăta făgăduințele sfinte și folosea autoritatea dată de Domnul robilor Săi. Prin mărturia noastră, trebuie să avem aceeași purtare, fiind de neclintit și fără a merge mai departe de ceea ce este scris în Cuvânt. Pentru Pavel, Evanghelia este puterea lui Dumnezeu și tot așa trebuie să fie și pentru noi!

            Prin spusele din versetele citate, putem înțelege că oamenii din acele locuri se închinau la idoli, dar, cu înțelepciune, au fost izbăviți de acel obicei. Fratele meu, închinarea la idoli este una dintre cele mai rele lucrări ale diavolului, căci cine o practică ajunge la lucrul absurd de a se închina la o imagine sau o persoană, ca și cum aceasta ar fi ceva special, când ar trebui să se închine numai lui Dumnezeu (Matei 4.10b) „Pleacă, Satano”, i-a răspuns Isus. Trebuie să-i învățăm pe oameni că Cel Atotputernic ne-a împărtășit următorul adevăr: nu suntem și nici nu trebuie să fim considerați speciali; de aceea, nu putem fi slujiți sau slăviți ca cineva important.

            Învățătura lui Pavel a fost acceptată de frații din Tesalonic, care au renunțat la idoli pentru a sluji lui Dumnezeu celui viu și adevărat. Apostolul și oamenii ce-l însoțeau au simțit o mare bucurie văzând transformarea tesalonicenilor ! Însă, mare grijă ! Unii oameni pe care Cel Preaînalt ni-i pune în brațe pentru a avea grijă de ei obișnuiau să trăiască practicând preacurvia, adulterul și alte asemenea fapte necinstite. Astfel, trebuie să avem judecată pentru a nu ne lăsa duși în ispită și nici să nu ne dedăm la vechile practici ale acestor oameni.

            Pavel l-a învățat pe acel norod să rămână de neclintit și să stea în așteptarea Fiului lui Dumnezeu. În unele părți, această învățătură a fost în prezent uitată, căci mulți sunt cei care trăiesc ca și cum această lume ar dura pentru totdeauna. În unele privințe, unii creștini se poartă mai rău decât cei necredincioși, căci se află în căutarea bogăției pentru a trăi mai bine, și nu pentru a face cunoscută Evanghelia celor rătăciți. De ar putea, nu ar da nici zeciuiala cuvenită Domnului.

            Lucrarea trebuie să fie completă. Aceasta înseamnă că trebuie să vorbim celor rătăciți despre învierea lui Hristos, căci, prin mijlocirea ei, am fost și noi înviați. Dacă Isus nu ar fi biruit moartea, am fi rămas robi ai păcatelor noastre – și, fără această cunoaștere, nu ne-am putea sfinți și am rămâne limitați în slujirea Domnului. Acest popor credea totuși în mânia viitoare și, pentru a primi izbăvirea sfântă, a ales să facă o adevărată schimbare în modul său de viață. Oare tu te-ai gândit la acest lucru?        

            În Hristos, cu dragoste,

            R. R. Soares