Dacă Dumnezeu nu ar fi creat marele plan sfânt al mântuirii, soarta noastră întru veșnicie ar fi fost gheena. Cine are judecată trebuie să conștientizeze ceea ce înseamnă această lucrare, căci, pentru a o înfăptui, Fiul Celui Preaînalt a trebuit să renunțe la autoritatea Sa sfântă, la puterile Sale, cum este Verbul lui Dumnezeu, pentru a se naște în această lume ca simplu om. Prin moartea Sa, El a suferit, pe lângă toate păcatele noastre, și celelalte necazuri ce au venit pe lume odată cu căderea lui Adam. Datorită acestei mari iubiri, mântuirea este astăzi marea scăpare a umanității, nu numai pentru a se izbăvi de pierzania veșnică, ci și pentru a se bucura de toate binecuvântările cerești.

            Lucrarea a fost simplă, dar și complexă în același timp. Din punctul de vedere al firii umane, nu există posibilitatea de a crede că este de ajuns mărturisirea păcatelor pentru a ne slobozi din împărăția răului, dar ăsta este deplinul adevăr! Astfel, cine acceptă ispita de a dori să îmbunătățească ceea ce Dumnezeu a făcut, pe lângă faptul de a nesocoti pe Domnul, face o mare prostie, căci, în acest mod, Îl face imperfect, necunoscător sau lipsit de orice aptitudine – ceea ce este o minciună, căci nu mai trebuie adăugat nimic planurilor și realizărilor Tatălui nostru.

                        Trebuie să fii atent la următorul fapt: când acceptăm pe Isus drept Mântuitorul nostru, dobândim credința și atunci nu mai este necesar să umblăm prin vedere (2 Corinteni 5.7), prin ceea ce credem a fi drept, și nici prin ceea ce susține cineva că este cea mai bună alegere pentru noi. Credinciosul trebuie să trăiască prin ceea ce înțelege din propovăduirea Cuvântului sau din citirea Scripturilor. Credința este arma de care avem nevoie pentru a răbda pe cel rău, pentru a primi binecuvântarea de care avem nevoie și să fim astfel plăcuți lui Dumnezeu (Evrei 11.6). De fapt, cine trăiește prin ea nu va primi nicio osândă în viața sa.

            Crezând în puterea pe care Domnul o are, Îi suntem plăcuți Lui, care, acum, ne sălăsluiește în inimă. Așadar, cu această capacitate, avem ceea ce este nevoie pentru a birui orice asuprire la care gheena încearcă să ne supună. Încrederea pe care o arătăm Celui Preaînalt trebuie să ne fie îndemn în viață. Însă, în orice situație, trebuie să nu uităm că El ne va ocroti și ne va arăta calea cea dreaptă. Cu adevărat, este de ajuns să recurgi la Cuvânt pentru a primi sprijin.

            Fratele meu, să nu-ți nesocotești niciodată încrederea în Cel Atotputernic, căci, cu El, îndeplinești toate condițiile de a te bucura de ceea ce ți-a fost dat gratis de Cel Preaiubit. Tot ceea ce ține de viață ți s-a dat deja și, așadar, nu există nimic – absolut nimic – de care să ai nevoie sau vei avea nevoie, căci toate lucrurile ți-au fost puse deja la dispoziție. Astfel, folosește-te de această încredere, fără a te îndoi de izbândă sau a cerși vreo binecuvântare, ci însușindu-și ceea ce îți aparține în Domnul!

            Dumnezeu ne-a chemat pentru a fi biruitori prin Acela care ne-a iubit (Romani 8.37). Astfel, nu trebuie să ne preocupăm de unde să începem pentru a ne bucura de minunatele moșteniri ce ne-au fost lăsate în Hristos. Credința este garanția că vom avea izbândă mereu și că, în orice situație, vom fi mai mult decât biruitori, căci cel rău nu are nicio armă mai puternică decât cea pe care o deținem noi !

În Hristos, cu dragoste,

            R. R. Soares