Dumnezeu a dat fiecăruia harul Său. Chiar și cei care nu au auzit încă Evanghelia, cât și cei care, deși au auzit-O, nu s-au convertit încă, au asupra vieții lor harul sfânt. Însă, de nu s-au născut din nou, harul nu va putea face nimic pentru ei. Însă, în momentul în care vor primi pe Isus ca Domn și Mântuitor, totul se va schimba, căci această moștenire, ce face ca să dobândești voia sfântă, ca mântuirea și celelalte binecuvântări, își va începe lucrul, iar aceștia vor fi mai mult decât biruitori (Romani 8.37).

            Toți trebuie să se roage și să caute în Cuvânt ceea ce Cel Preaînalt are pentru fiecare. Dacă harul Domnului este pentru a avea izbândă în viață, nu are rost să facem altceva pentru ca mâna Domnului să ne folosească, să ne ocrotească sau să ne binecuvânteze. Robul lui Dumnezeu trebuie să realizeze numai ceea ce voia sfântă i-a dat ca misiune, căci, astfel, va avea izbândă totală. Păcătuiește cel care are despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine.

            Altceva important este de a ști că Dumnezeu cunoaște toate lucrurile și, de aceea, El nu va fi luat niciodată prin surprindere. Fii sigur că Tatăl îți va da toate cele necesare pentru ca tu să îndeplinești planul Lui, așadar, nu născoci lucruri, și nici nu pierde timp încercând să afli ceea ce El are pentru tine. Citind Cuvântul Domnului, meditând la El sau ascultând propovăduirea Bibliei, credința îți va fi dată. Omul care vrea să știe mai mult decât Domnul vrea ca acesta să știe, este foarte ușor de amăgit de diavol.

            Tot ceea ce vine de la Domnul este bun. Însă, chiar de ești sigur de ceea ce El vrea pentru tine, este necesar să ai stăpânire de sine. Fără această stăpânire, ispita va veni, iar tu vei face ceea ce inima dorește, și asta este foarte periculos. Scriptura spune că inima omului este nespus de deznădăjduit de rea și nimeni nu o poate cunoaște(Ieremia 17.9). Cine se lasă condus de dorințele inimii, și nu de ceea ce Cuvântul călăuzește, este, cu siguranță, îndepărtat de planul sfânt. Acest om vede greșelile altora și, de aceea, de exemplu, nu se poate integra în nicio comunitate. De observi conducătorul ce face numai ce vrea, mai devreme sau mai târziu, acesta va dezbina biserica, iar nebunia sa îl va face să-și creeze propria biserică. Ce i se va întâmpla oare în ziua judecății de apoi? Ce oare va avea de spus Domnului Bisericii? Cum se va apăra, din moment ce Cuvântul spune că a făcut așa ceva spre profitul propriu și a nesocotit adevărata înțelepciune (Proverbele 18.1).

            Cuvântul lui Dumnezeu ne cere să ne supunem limitelor ce ne-au fost stabilite; în acest sens, trebuie să fim conduși potrivit cu măsura de credință pe care a împărțit-o Dumnezeu fiecăruia. Vom fi obligați să dăm seama pentru tot ceea ce este mai mult decât ceea ce ni s-a dat.    

            În Hristos, cu dragoste,

            R. R. Soares