În cele 40 de zile de la Înviere, până când Domnul S-a înălțat la Cer, Iisus S-a arătat multor oameni. Odată, s-a arătat la mai bine de cinci sute de oameni (1 Corinteni 15:6). Au avut un mare privilegiu: să-L vadă pe Împăratul veșnic în trupul Său înviat. Apoi a adunat poporul Său pe un deal și a dat ultimele instrucțiuni: le-a poruncit să rămână în Ierusalim până când vor fi îmbrăcați cu puterea cerească de la Cel Înalt. Apoi El a fost înălțat până ce un nor L-a ascuns înaintea lor (Faptele Apostolilor 1: 4-9). 

Din cei peste 500, mulți aveau lucruri mai importante de făcut. Fără îndoială au fost oameni de afaceri care și-au cerut scuze pentru că nu puteau fi mereu în cenaclu, deoarece trebuiau să își termine treaba; oameni care trebuiau să se căsătorească, să facă o călătorie, să aibă grijă de vite, printre alte sarcini. Chiar din motive juste și legale, ei au pierdut marea experiență de a fi primii care au primit botezul întru Duhul Sfânt. Ce pierdere!

Cu toate acestea, o sută douăzeci, în unanimitate, au stat fermi în supunerea față de Cuvântul Maestrului și nu au ignorat porunca divină (Faptele Apostolilor 1:15). Astăzi, Dumnezeu vorbește multor inimi, dar puține dintre ele sunt dispuse să respecte porunca. Scuzele pot fi bune și legale din punct de vedere uman, dar adevărul este că planurile divine nu trebuie lăsate niciodată deoparte sau pe mai târziu. Lucrarea lui Dumnezeu trebuie să ocupe întotdeauna primul loc în viața noastră.

Nu contează dacă Cel Preaînalt trimite un mare om de afaceri într-un loc sărac pentru a vorbi despre dragostea divină față de un nenorocit sărac. Oricine ar fi, este vrednic să renunțăm la orice în favoarea lui, căci, pe lângă faptul că este ca noi, porunca a venit de la Domnul domnilor, Regele regilor și, prin urmare, trebuie să devină obligația noastră. Cei care fac ceea ce li se poruncește, fără îndoială, sunt pe placul lui Dumnezeu. Bucuria Domnului este puterea noastră (Neemia 8:10).

Acest grup de supuși a petrecut multe zile în slujba Domnului cu rugăciuni și cereri. Ceea ce au făcut a fost mai mult decât cuvinte frumoase, ci o plantație de semințe, care mai târziu a produs mari culturi pentru Împărăția lui Dumnezeu și, prin extensie, pentru ei și pentru noi. Când a sosit vremea, Iisus i-a vizitat. Ce privilegiu au avut: să participe la nașterea Bisericii lui Hristos pe Pământ.

Fără îndoială majoritatea s-au rătăcit. Pavel spune că erau mai mult de 500 de frați care L-au văzut pe Iisus deodată. Ce s-a întâmplat cu ei? Ce au făcut pentru planul divin? Ai grijă! Dacă nu faci ce ți s-a poruncit, vei fi și tu în afara privilegiilor pe care le vor avea numai credincioșii.

Întru Hristos, cu dragoste,

            R. R. Soares