Omul, care crează porunci și învățături pentru a stăpâni lucrarea lui Dumnezeu, chiar de este bine-intenționat, comite o mare greșeală și, de aceea, va plăti scump în ziua judecății de apoi. Ceea ce a fost necesar pentru a-i ajuta pe oameni să slujească Domnului a fost deja stabilit în Scripturi. Cel mai bine este să nu inventezi legi pentru lucrarea Sfântului Duh. Închinarea la Dumnezeu – cât și toate lucrările realizate în biserică – trebuie să fie călăuzite de Sfântul Duh, potrivit ceea ce este scris în Cuvânt.

            Cine creează reguli și porunci pentru închinarea la Dumnezeu nesocotește înțelepciunea sfântă, căci acest fapt este ca o declarație cum că Tatăl nu ar fi desăvârșit și complet și, de aceea, ar avea nevoie de cineva care să-I dea ”o mână de ajutor”. Dacă, într-o bună zi, vei găsi vreo lipsă în lucrarea din casa lui Dumnezeu, întreabă-L pe El, căci, fără îndoială, ochii îți sunt închiși.

            Adevărul este că tot ceea ce a fost creat de om referitor la lucrarea sfântă, nu va avea nicio valoare pentru aceasta din urmă. Ceea ce avem nevoie este de a auzi propovăduirea și de a fi atenți la citirea Bibliei, căci, în acest mod, Tatăl nostru ne învață ceea ce să facem pentru ca voia Sa să fie împlinită atât în viața noastră, cât și în cea a celorlalți oameni. Cine are judecată, chiar de i se cere să-și dea cu părerea despre cel mai bun mod de a sluji lui Dumnezeu, trebuie să refuze de a se amesteca acolo unde Cel Preaînalt nu l-a chemat.

            Domnul a stabilit în Cuvântul Său calea de urmat pentru a ajunge la El și pentru a primi de la El binecuvântările Sale. După El, cine crede și respectă regulile omenești și încearcă prin mijlocirea lor să-L bucure lucrează în zadar. De observăm ceea ce Învățătorul ne-a învățat, putem spune că legile omenești nu vor fi niciodată folosite în Ceruri. Isus a fost categoric atunci când a spus că El nu acceptă mărturia și nici slava ce vine de la oameni (Ioan 5.34,41). Așadar, cel mai bine de făcut este de a fugi de ceea ce nu Îl bucură pe Domnul.

            Legile religioase, de sunt comparate cu cele sfinte, vor pierde de departe. Aceasta se datorează faptului că omul căzut în păcat nu îndeplinește condițiile de a crea legi pentru împărăția cea desăvârșită. Harul sfânt ne dă capacitatea de a intra în prezența Celui Atotputernic și să-I slujim. Chiar și oamenii cei mai învățați și smeriți nu vor putea să creeze niciodată ceva care să fie folosit de Dumnezeu. Pe de altă parte, orice învățătură necesară pentru ca oamenii să știe cum să umble în Domnul a fost deja consemnată în Scripturi.

            Cugetul erudit, ce a trecut prin multe învățături, este cel care adoptă înțelepciunea sfântă. În ceea ce privește învățăturile religioase, acestea nu sunt decât niște biete scorneli ce vor pieri odată folosite, fiind cu totul lipsite de conținut pentru închinarea la Tatăl nostru.

            În Hristos, cu dragoste,

            R. R. Soares