Omul necredincios este cel care, în inima sa, nu ia seama la învățăturile Tatălui. Poate chiar respecta sfaturile sfinte pentru ceva vreme, dar, când se iviște vreo ispită, se lasă stăpânit de ea, fiindcă crede că, dacă face un locușor pentru ceva plăcut sau lucrativ, asta nu-i va face nici un rău. Sărmanul de el! Nu știe că duhul rău, de care ascultă, va chema alte șapte ispite și mai rele pentru a-i distruge fericirea.

            Omul de bine este cel care are un respect total pentru Cuvântul lui Dumnezeu. Dacă Cuvântul sfânt este potrivnic hotărârii pe care acest om a luat-o, sau dorește să o ia, trebuie să renunțe imediat la ea, să se căiască și să împlinească voia sfântă. Omul de bine se va căi chiar și de 70 de ori înmulțit cu 7 într-o singură zi, căci este credincios Sfântului Duh. Acest fel de om este la fel ca ceilalți oameni, numai că îi este teamă de Domnul.

            Va sosi ziua în care omul credincios se va sătura de căile sale și va ajunge la concluzia că tot ceea ce a făcut – planurile, păcatele mărturisite sau ascunse, și alte greșeli – nu mai este bun de nimic, căci i-a făcut destul de mult rău. Ceea ce este trist este că această concluzie, în majoritatea cazurilor, nu duce la căință. Necredinciosul are mania de a face totul împotriva învățăturii Cuvântului lui Dumnezeu.  

            Nu există cale greșită care să fie bună cuiva. Chiar și răufăcătorii cei mai de temut vor recunoaște într-o bună zi că au luat pe o cale greșită. Avutul din păcat nu ajută niciodată, ci distruge sufletul, care este nemuritor și, care, astfel distrus, așa va rămâne pe vecie, de unde nu va mai ieși niciodată. Căința este o binecuvântare pe care Dumnezeu ne-o dă, căci, cu ea, suntem zămisliți din nou și ne ridicăm din cădere.  

            Ce durere nu va simți cel necredincios întru toată veșnicia. Acesta va fi cuprins de remușcare, dar nu de căință, când va vedea cât de rău, de mizerabil și ingrat a fost cu Cel care îi dorea numai binele. Dacă ești necredincios, ești prins în lațul nefericirii; așadar, înainte de a nu fi prea târziu, du-te înaintea lui Dumnezeu și cere-I să te facă o ființă nouă.

            Omul de bine va ajunge la concluzia că a fost un lucru bun de a se fi supus Domnului. Bucuria lui va fi atât de mare încât va fi mulțumit că a fost binecuvântat mult. El își va primi pe vecie răsplata pentru faptele bune. Cineva ca tine, de ce oare va trebui să se sature: de faptele bune sau de cele rele? A se sătura înseamnă în acest context a-i fi de ajuns.

            Oare ce fel de om ești tu? Fii acum drept față de tine însuți și analizează-ți viața. Dacă ai ceva păcătos ascuns în inimă, nu lăsa ca asta să mai continue. Fii un om de bine, și nu cineva judecat de Domnul drept necredincios. Acesta este momentul pentru ca să-ți reevaluezi faptele și să începi să practici ceea ce este bine. Nu intra în veșnicie pe calea greșită, oprește-te pentru ca să nu primești osânda la moartea veșnică.    

            În Hristos, cu dragoste,

            R. R. Soares