Nu este bine să facem oricum lucrarea lui Dumnezeu cu nebăgare de seamă (Ieremia 48.10a), de parcă nu l-am avea pe Cel Atotputernic ca și comandant. Pentru că lucrarea este a Lui, nu a noastră, trebuie să folosim doar mijloacele puse la dispoziția noastră. Nu înceta niciodată să împlinești voia lui Dumnezeu. Faptul că Dumnezeu te-a chemat să-I înfăptuiești lucrarea te face o persoană foarte privilegiată.          

Iisus a făcut din noi o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeu (Apocalipsa 1:6), pentru ca noi să-I putem îndeplini voia așa cum ar face-o El dacă ar fi în locul nostru. Așadar, este bine să fim conștienți de faptul că am fost creați astfel încât să nu fim descalificați sau acuzați pentru că am exagerat în a ne exercita autoritatea. Trebuie să fim prudenți și să nu ne lăsăm influențați de ceea ce este aparent.

Domnul ne îndeamnă să ne păstrăm mereu prudența, care ne trebuie pentru pașii pe care îi vom face și pentru acțiunile noastre viitoare. Astfel, putem evita capcanele întinse de inamic pentru cei care se află într-o poziție de autoritate, în care mulți lasă prestigiul și naivitatea unora să îi corupă. Cel mai bun lucru este întotdeauna să te consideri rob și când simți că o ispită este pe drum, cere imediat ajutorul divin.

Înțelepții s-au lăsat instruiți; cei care au grijă de rezultate, nu de mijloacele folosite, acționează în orice fel. Apoi se întreabă de ce unii au succes și ei nu. Înainte lui Dumnezeu nu se are în vedere fața omului (Romani 2:11). Pentru El, oricine, oriunde, care este dispus să facă voia Lui, va fi plăcut pentru El. Prin urmare, dacă este nevoie, strigă pentru ajutor.

Fiind executorii justiției lui Dumnezeu pe pământ, avem nevoie de multă prudență. Această înțelepciune cerească ne va împiedica să acționăm contrar scopurilor divine. Prin ea, vom scăpa de planurile satanice. Responsabilitatea noastră crește pe măsură ce suntem utilizați. Cu cât o persoană primește mai mult de la Domnul, cu atât mai mult trebuie să vegheze, altfel va cădea în ispită.

Într-o zi, vom fi chemați să dăm socoteală pentru ceea ce am făcut sau nu, în misiunea pe care El ne-a dat-o. Prin urmare, nu este bine să uităm că lucrarea pe care Dumnezeu ne-a poruncit-o nu se compară cu nimic din ceea ce avem. Nu ar trebui să ne considerăm niciodată proprietarii lucrării, pentru că astfel putem să o realizăm oricum. Sfințenia față de Domnul este o condiție fundamentală pentru a nu fi condamnați în Ziua cea mare.

Îndeplinindu-I chemarea în limitele credinței, cu fermitate, hotărâre și respect față de ceea ce a fost învățat, nu avem de ce să ne temem de Judecată. Dacă ți-ai făcut datoria, încearcă să te redresezi, să-ți mărturisești greșelile și să obții iertarea divină, pentru că judecata va fi fără milă.

Întru Hristos, cu dragoste,

            R. R. Soares