Domnul Dumnezeu este Autorul tuturor binecuvântărilor pe care le primim; dintre acestea, cea mai importantă a fost mântuirea sufletului nostru. Când El ni Se revelează nouă, suntem binecuvântați cu șansa cea mai mare a vieții noastre: aceea de a ne realiza viitorul. Astfel, suntem scoși de sub puterea imperiului întunericului. Orice creștin trebuie să înțeleagă și să ceară această binecuvântare, căci ceea ce harul sfânt realizează în viața noastră merge dincolo de schimbarea religiei.

Evanghelia ne pune în legătură cu Creatorul. Aflând de vestirea minunată pe care Isus a făcut-o pentru umanitate, sufletul ni se bucură și, astfel, avem marea șansă de a ne schimba calea, având în vedere că păcatele ne sunt iertate. Așadar, duhul nostru – adevăratul eu – începe să fie cu adevărat o nouă creatură. Născându-ne din nou, diavolul nu mai are putere asupra vieții noastre, căci în noi începe să sălășluiască Duhul lui Dumnezeu.

Prin noua naștere, sufletul ne este izbăvit de moarte; așadar, suntem despuiați de firea lui Satana. Forțele răului care ne făceau să facem ceea ce nu este drept, și care ne asupreau prin pofte necurate, înrobindu-ne prin vicii și păcate, nu mai au nicio autoritate asupra noastră. Oricât de mult s-ar strădui diavolul, dacă nu-i dăm legalitatea necesară, el nu va reuși să ne stăpânească. Cine s-a născut din nou este cu adevărat liber.

În urma mântuirii, noul convertit află că este iubit de Domnul și un sentiment de demnitate îi cuprinde inima, de îndată ce primește puterea de a renunța la calea greșelii și a ispitelor, și începe să fie un exemplu de om al binelui. Astfel, nu mai trăiește supărat și stăpânit de ură și ranchiună, gândindu-se numai la sine; acum, are grijă de familie, de prieteni și vrea ca toți să afle că la rândul lor pot să-și izbăvească ochii din lacrimi.

Cei care slujesc Domnului află că picioarele le sunt izbăvite de cădere. De îndată, devin prevăzători și, chiar de au prilejul de a păcătui, spun pur și simplu nu greșelii, căci ceea ce-și doresc cel mai mult este de a fi pe placul Celui care le-a dat viață. Prin bucuria pe care o simt, mântuiții se străduie să facă voia sfântă. Pentru ei, ceea ce contează este de a face parte din Împărăția dragostei, fericirii și nevinovăției pe care au găsit-o.

Nu ar fi oare bine să iei aceeași hotărâre ca cea a psalmistului? El a spus că va umbla înaintea Domnului, ceea ce vrea să spună că va îndeplini cu plăcere poruncile lui Dumnezeu. Cine nu le păzește trăiește mereu ascunzându-se de Cel Preaînalt, ceea ce nu este bine. Dacă nu ne supunem poruncilor Tatălui nostru, supărarea și problemele vor reveni și, în scurt timp, vom pierde tot ceea ce am primit de la El.

Nu aștepta să ajungi în Ceruri pentru a cunoaște bunătatea Celui Preaînalt. Trebuie să te bucuri de tot ceea ce El are pentru noi aici, pe așa-numitul pământ al celor vii.              

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares