David, împăratul Israelului, s-a rugat la Cel Preaînalt să-i audă cererea. Rugăciunile noastre trebuie să aibă același scop ca cel al psalmistului: de a ajunge la Domnul. Adevărul este că, de nu este pentru a fi auzită, la ce oare ar mai fi bună rugăciunea? Faptul că Domnul ne sfătuie să ne rugăm dovedește că El vrea să ne răspundă cererilor. Așadar, de ce oare să nu cerem pentru a primi tot ceea ce El ne arată că ne aparține?

În Scripturi, vedem că Dumnezeu a auzit mereu pe oamenii care I-au adresat rugămințile. Însă, au fost cazuri în care strigătul unora nu a fost ascultat. Așa s-a întâmplat cu Esau care, dovedindu-și firea umană, vânzându-și dreptul primului născut pe un blid cu mâncare, nu a primit răspuns cererii sale de a găsi ispășirea, deși o căuta cu lacrimi amare (Geneza 27.38).

Împăratul David a înțeles că Cel Preaînalt l-ar auzi de cauza este dreaptă. Atunci, Duhul l-a sfătuit să scrie toate acestea pentru ca toți fiii lui Dumnezeu să știe că, de cauza este dreaptă, ei vor avea urechile Domnului îndreptate către ei. Dacă cererea ce te face să strigi după ajutorul sfânt îndeplinește această cerință, poți fi sigur că Cel Atotputernic îți va spune ”da”, însă de nu, nici nu trebuie să te rogi pentru ea.

În viața lumească, o cauză este justă când cineva și-a văzut dreptul încălcat. Atunci, acel om poate deschide un proces de judecată, iar judecătorul, după ce a analizat faptele și a redactat procesul verbal, va declara dacă omul are sau nu dreptate. De cauza este dreaptă, fără îndoială, cel care a fost nesocotit își va vedea cauza judecată în favoarea sa. Cel care știe că nu are nici un drept și insistă în proces va putea fi considerat drept litigant de proastă credință.

La nivel duhovnicesc, cauza este dreaptă când omul are revelația Cuvântului. Numai în acest caz, Domnul va putea auzi acea cerere. Nu are rost să inventezi ceva, crezând că acel ceva ar trebui să fie așa și să insiști pentru ca Dumnezeu să ia hotărârea dorită de inima ta slăbită. Dacă cererea nu este întemeiată, Tatăl nu-ți va spune niciodată ”da”. Așadar, înainte de a hotărî să faci rugăciunea, caută să înțelegi în Scriptură dacă acel lucru este garantat sau nu.

Când cineva se roagă la Cel Preaînalt să îl vindece, dacă se bazează pe ceea ce Biblia spune, va fi cu siguranță auzit. Însă, de nu știe că Isus i-a purtat suferințele – sau dacă știe, nu-și face rugăciunea având la bază acest fapt – Domnul nu va lucra pentru binele său. Tot așa se întâmplă și cu celelalte binecuvântări pe care le cerem lui Dumnezeu.

            De mare importanță este să nu ai buze prefăcute. Cine își susține argumentele prin minciună, constată că aceasta nu este eficientă în a-L face pe Tatăl să lucreze.

            Așadar, când vorbești potrivit Cuvântului, poți fi sigur că vei fi auzit. Buzele ce spun adevărul vor fi mereu pe placul Domnului.          

În Hristos, cu dragoste,

            R. R. Soares