Pentru a trăi în Domnul, omul trebuie să umble în neprihănire și să vorbească fără vicleșug. De fapt, robul lui Dumnezeu nu trebuie niciodată să mintă sau să înșele pe cineva, căci, de o face, va avea parte numai de suferință. În plus, mântuitul nu trebuie să primească mită, și nici să asculte de firea cărnii, și cu atât mai puțin să fie de acord cu vicleșugurile lui Satana, căci acestea îl vor îndepărta de prezența sfântă.

            Una dintre cererile de bază pentru ca cineva să aibă pe Dumnezeu alături este de a umbla în neprihănire. Ne purtăm astfel când teama de Domnul ne cuprinde inima, refuzăm orice lucru necinstit și plăcere nepermisă, și nici nu profităm de sinceritatea nimănui. Însă, cine se poartă ca și cum păcatul nu ar fi ceva rău, nu reușește să umble cu Cel Preaînalt și, de asta, din când în când greșește.  

           Se poartă drept cine vorbșete potrivit revelației Cuvântului lui Dumnezeu. Pentru acest om, nu există asuprire și nici ispită care să-l doboare. Chiar de a fost trădat, nu trădează ; fiind furat, nu fură, și nu plătește niciodată răul cu rău. Cel care vorbește cu demnitate nu trebuie să-i fie frică de uneltirile celui rău, căci, cu o simplă rugăciune, se opune capacității vrăjmașului de a-i face rău (Isaia 54.17).

            Pentru cine este în Dumnezeu, nu există nici cea mai mică posibilitate de a minți, căci adevărul este cu el și, în orice situație, îi place să vadă mâna sfântă lucrând pentru el. Cum câștigul din orice fel de asuprire nu este pe placul celui mântuit, acesta va renunța și la venituri mari dacă provin din practici necinstite. De fapt, oamenii în Domnul sunt cei mai buni de pe Pământ.

            Înșelăciunea orbește, prinde și distruge capacitatea omului de a rezista forțelor răului. Acestea acționează în toate domeniile vieții celui care a pus mâna pe ceva ce nu este drept. Ori, anatema – ceea ce este blestemat – nu trebuie să existe niciodată în viața ta! Bătălia pentru câștig este mai grea când primești o ispită de la Satana într-un moment de slăbiciune sau nevoie. Diavolul a ajuns să ispitească și pe Isus, cerându-I să îngenuncheze și să i Se închine (Matei 4.9).

            O altă purtare cuvenită este de a nu da ascultare dorințelor trupului. Satana minte tot timpul, căci nu există adevăr în el (Ioan 8.44). El este capabil, de exemplu, de a spune cuiva că are dreptul de a găsi pe cineva mai tânăr, căci soțul a îmbătrânit. De fapt, cel rău luptă cu disperare pentru a-i îndepărta pe mântuiți de prezența sfântă. De aceea, mulți irosesc lumina frumoasă și sfântă a Evangheliei.

            Niciodată să nu accepți vreo ispită a diavolului. Nu-ți da fericirea veșnică și desăvârșită în Isus pentru o minciună ce te va arunca în lacul de foc și pucioasă, pregătit pentru Satana și îngerii săi, unde flacăra veșnică va arde pe vecie (Matei 25.41).

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares