Putem să ne asemuim unei țări cu mai multe ținuturi, căci suntem un duh ce are un suflet și trăiește într-un trup. Avem vise, dorințe, voința de a construi o familie binecuvântată etc., și toate aceste părți trebuie să fie în pace, altfel nu vom avea stare.

            Diversitatea ne este mare. Sunt locuri care au nevoie de atenție pentru ca vrăjmașul să nu-și poată adjudeca niciunul, căci, dacă forțele răului se fac prezente în vreun loc se vor mări până ne vor stăpâni cu totul. Pentru tot ceea ce omul are trebuie să binecuvânteze Numele Domnului. Căci, cine nu se va îngriji de tot ținutul va vedea că stricăciunea datorată neglijenței sau lenii va fi mult prea mare.

            Omul este compus din trei părți: trupul, sufletul și duhul. Adevăratul om este partea duhovnicească, care, deși este veșnică și născută separat de Domnul, trebuie să treacă prin noua naștere, fiindcă, altfel, nu va putea vedea Împărăția lui Dumnezeu, și nici să ajungă în ea (Ioan 3.3). Sufletul va urma duhul în soarta sa veșnică, în timp ce trupul se va înstrăina și se va face din nou țărână, de unde a venit (Ioan 10.9).

            Nu există ființă umană care să nu aibă planuri de realizat și binecuvântări de primit ; dar, pentru asta, trebuie să-și supună voia Domnului. Cine va crede că este în stare de a trăi singur va vedea până la urmă că s-a purtat greșit. Pe de altă parte, cei care s-au supus Celui Preaînalt nu vor regreta, căci atitudinea lor a fost cea mai înțeleaptă. De fapt, cine se încrede în Creator și Îi face voia primește ceea ce este mai bun, căci în Scripturi găsește toate sfaturile pentru a nu avea de ce să se plângă în ziua judecății. Făcând parte din planul sfânt, toate ținuturile își vor găsi pacea – aceasta înseamnă că nu vom avea nicio tulburare în niciun sector al vieții.

            Fără cel mai bun grâu – Cuvântul Domnului – nu vom avea Pâinea. Ori, hrana cea bună pentru sufletul oricărui om este revelația Cuvântului sfânt. Fiind hrănit de această Pâine, duhul ni se întărește îndeajuns pentru a înfrunta orice atac, a lupta și a birui; astfel, Cel Preaînalt va fi slăvit prin faptele noastre.

            Pâinea pe care o primim face parte din firea lui Dumnezeu, care nu O dă cu strâmtorare, ci din belșug. Rămâne fără Hrana cerească numai cei care nu caută în Biblie calea cea bună; oamenii care au nesocotit-O nu vor avea niciodată parte de Isus. Îi revine fiecăruia să se pună în slujba Celui sfânt, să caute pe Cel Preaînalt pentru a cere Pâinea veșnică ca să nu poată fi niciodată înfrânt.      

În Hristos, cu dragoste,

Misionarul R. R. Soares