Afirmația Domnului despre David nu a fost făcută la întâmplare. Până la urmă, știind ceea ce Dumnezeu voia de la el, David a făcut din acest lucru îndatorirea sa, căutând și realizând ceea ce Domnul îi arăta. Nu irosi prilejul de a face pentru Cel Preaînalt ceea ce El ți-a spus, căci va fi mereu un privilegiu de a realiza lucrarea pentru care ai fost chemat.

            Purtarea lui David față de Domnul, de lucrarea și chemarea sa au făcut din el un om după inima lui Dumnezeu (Faptele Apostolilor 13.22). Spunând asemenea cuvinte despre fiul lui Ieseu, Cel Preaînalt ne revelează o taină: El vrea să spună același lucru despre noi pentru ca și noi să fim gata pe câmpul de luptă pentru a-I îndeplini poruncile.

            Păstorul din Israel nu stătea să se gândească de două ori după ce auzea de la Dumnezeu ce trebuia să facă; așadar, ceea ce i se poruncea devenea o îndatorire. De fapt, descrierea din versetele Psalmilor 132 ne arată prețuirea pe care o dădea poruncilor sfinte. Nu ar trebui să arătăm o atenție slăbită față de poruncile pe care Domnul ni le dă, căci cine Îl iubește va fi iubit de El în aceeași măsură.

            De îndată ce a auzit pe Domnul, David a început să caute acel loc; el a găsit ceea ce i-a fost arătat și, astfel, planul sfânt a putut fi îndeplinit. Cel Atotputernic nu i-ar fi dat niciodată o sarcină imposibil de realizat. Însă, indiferent de misiunea ce ți-a fost încredințată, continuă cu determinare și dă-ți toată silința; când o vei realiza, vei afla cât de important este de a bucura pe Creator. Fără îndoială, Domnul însuși te va ajuta să îndeplinești ceea ce El cere.

            Prostia face ca unii oameni să renunțe la porunca sfântă pentru ceea ce cred că este mai bine pentru ei înșiși. Însă, Dumnezeu nu ne-a porunci niciodată să facem ceva pentru lucrarea Sa care să nu aibă un mare beneficiu. Nimeni nu este mai bun decât tine pentru a realiza sarcina ce ți-a fost destinată. Dimpotrivă, când nesocotești porunca cerească, oricare ar fi motivul, îți irosești binecuvântarea, ceea ce te va face să te căiești, dar va fi mult prea târziu.

            Bucură pe Dumnezeu cel care I se supune. Pe de altă parte, nu Îi bucură inima cel care încetează de a-I auzi cuvintele. Cei care se poartă astfel vor vedea că alți oameni vor fi ridicați pentru ca lucrarea să fie realizată. Ce se va întâmpla oare cu cel neascultător întru veșnicie? Ce se va întâmpla oare cu cel care nesocotește lucrarea Celui Preaînalt? Eu nu aș dori să fiu în locul acestor oameni!

            Trebuie să ne dăm toată silința pentru a îndeplini ceea ce ne revine în apostolia Învățătorului, căci, pe lângă privilegiul de a putea contribui la realizarea lucrării lui Dumnezeu, cei care I-au auzit glasul vor fi numiți fericiți (Luca 11.28).

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares