Încă de la început, omul a fost învățat despre importanța de a dărui ceva lui Dumnezeu. Cei doi fii dintâi ai lui Adam și Eva s-au dus cu daruri înaintea Celui Preaînalt. Abel I-a dus un miel, ceea ce a bucurat inima lui Dumnezeu. Însă, Caim, ce s-a încrezut în cel rău, nu s-a gândit la ce făcea și nu a avut încuviințarea sfântă pentru purtarea sa. De aceea, caută îndrumarea Domnului pentru ca darul să-ți fie primit.

            Păcatul a îndepărtat pe om de prezența sfântă și a pierdut toate atributele ce îl făceau plăcut Cerurilor. În sine și prin sine însuși, omul nu are nimic care să îl recomande Creatorului. Isus a fost clar când a spus că nu primește mărturia (Ioan 5.34), și nici slava oamenilor (Ioan 5.41). Așadar, pentru a slăvi, a aduce daruri sau a face orice alt lucru Domnului, inspirația și capacitatea trebuie să vină de la El.

            Prin propovăduirea Evangheliei sau citirea Bibliei, Dumnezeu vorbește inimii noastre despre ceea ce trebuie făcut, ce atitudine să luăm și tot ceea ce este necesar. De vei face ceea ce zice Dumnezeu, Îl vei bucura, făcându-L fericit. Însă, de nu vom acorda atenția cuvenită la ceea ce El spune și, chiar dacă cu intenții bune vom face ceea ce El nu a poruncit, Îl vom mânia. Ori, bucuria Domnului ne este forța (Ne 8.10).

            Niciodată să nu fugi de provocările pe care Cel Preaînalt ți le prevede în viață. Dacă El îți cere să faci ceva important, pune-te la lucru și fă totul pentru a îndeplini acel ceva. Dacă Dumnezeu te cheamă să fii semănător, El îți va da sămânța și, semănând-o, vei primi de la El pâinea de toate zilele. De aceea, să nu faci greșeala de a dărui cu părere de rău, căci asta ar fi ca și cum I-ai spune că este plin de răutate pentru faptul de a-ți fi dat o asemenea sarcină de dus.

            Altă greșeală mare este de a dărui cu scopul de a primi mai mult. Câștigul nu trebuie niciodată să stăpânească inima unui fiu al lui Dumnezeu. Este clar că există făgăduințe pe care Domnul le-a făcut celor care I se supun. Cei care dăruiesc cu bucurie vor primi mult mai mult decât ceea ce au dat; însă, ceea ce contează este smerenia, și nu interesul propriu.

            Oferindu-ți darul, să ai în minte că nu există nimic care să bucure mai mult pe Dumnezeu decât să îndeplinești ceea ce ți-ai propus în inimă. Nu-ți schimba hotărârea pentru nimic în lume. Fii tare și păzește poruncile Tatălui. Un fiu a spus că se va duce la lucru, dar nu s-a dus; altul a spus că nu se va duce, dar, apoi, căit, s-a dus. Acesta din urmă a bucurat pe Domnul. Fii ca el!

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares