Noi, cei mântuiți, trebuie să înțelegem acest adevăr: cine a primit mântuirea ne este frate în Hristos. Un asemenea om este ca o celulă din trupul nostru, care, de este bolnavă, va fi ajutată de celelalte celule ce vor acționa pentru a o vindeca. Astfel, este trist să afli că cineva ce spune că este în Dumnezeu are plăcerea de a da de știre altora că un mântuit a căzut în păcat. Ori, cel care este prieten celui rău devine dușman al lui Dumnezeu.

            Cum oare mintea mea va judeca drept sau își va găsi pacea dacă am o durere în vreo parte a trupului? Astfel, același lucru se va întâmpla și cu sufletul meu dacă nu fac ceva pentru fratele ce s-a lăsat ispitit de minciunile diavolului. Mulți mântuiți nu se gândesc la binele celor ce sunt slăbiți în credință sau stăpâniți de vicii și păcate. Spusele lui Pavel slujesc de pildă tuturor.

           Ar fi bine dacă toți cei care au fost chemați de Domnul să se străduiască să umble pe Calea cea sfântă ; însă, din nefericire, sunt unii care nu stau de veghe și, deși Învățătorul i-a mustrat, cad din nou în robia vrăjmașului din vechime. Apoi, ceea ce simt este rușine, remușcare și durere văzând că legătura cu Tatăl le-a fost întreruptă. Așadar, trebuie să facem ceva pentru aceștia.

            Cuvântul lui Dumnezeu spune că păcatul pândește la ușă (Geneza 4.7), și nimeni nu poate pretinde că este imun la ispită. Fiecăruia îi revine să stea de veghe și, dacă simte că este biruit de ispititor, trebuie să ceară îndurarea și ajutorul sfânt. De ce oare să te lași ispitit de minciunile vrăjmașului ? De ce să fii de acord cu o trădare, cu o înșelăciune, sau să te lași stăpânit de droguri și alte asemenea patime ? A trăi în sfințenie este mult mai bine.

            Acum trebuie să fii atent, căci vrăjmașul nu numai că va încerca să te facă să cazi în păcat, ceea ce este foarte trist, ci se va strădui ca și tu să fii cauza căderii cuiva. Diavolul știe că omul ce a pricinuit vreo nenorocire va fi judecat și, de aceea, va fi gata să-i dea ceea ce îi este pe plac pentru ca să cadă în mâinile sale.

            Ca mădulare în trupul lui Hristos, avem obligația de a fi pilde și de a nu vorbi precum Cain, care nu se considera păzitorul fratelui său. De fapt, trebuie să suferim durerile facerii, așa cum a spus Pavel. Dacă vrei să fii pe placul Domnului, pune-ți în inimă hotărârea de a fi mijlocitor celor ce sunt slabi în credință.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares