Domnul cere omului să-și creeze cărări, care să fie drepte. Însă, pentru ca asta să fie posibil, trebuie să se recurgă la revelația Cuvântului lui Dumnezeu. Ori, Biblia nu limitează diversitatea acestor căi ce sunt de realizat, ci cere ca să fie stabilite astfel încât teama de Cel Preaînalt să se afle la originea tuturor lucrărilor. În acest sens, implicarea Cerurilor este obligatorie, altfel nimic bun nu va putea fi împlinit.  

Cărările drepte nu pot avea nici scurtături, nici curbe, ceea ce necesită supunere față de Dumnezeu. Aceasta este pentru că modul în care mergem se află în legătură cu modul în care ne realizăm apostolia. Felul în care Domnul ne învață să propovăduim, să aducem mărturie, să ne rugăm și să nimicim răul este de mare importanță, căci astfel vom reuși să facem pe mulți să treacă prin poarta strâmtă din drumul îngust (Matei 7.14). Așadar, cere și Domnul îți va arăta cel mai bun mijloc de a-I face lucrarea.

Mai mult de atât, a căuta cărările drepte îi va ajuta pe cei rătăciți ca la întoarcerea lor să ieie hotărâri înțelepte, fără a fi puși în îndoială când vor avea de acceptat sau de refuzat vreo propunere. În fine, începutul și sfârșitul acestei căutări trebuie să fie prin credință, din moment ce urmând calea dreaptă, nu se va proceda niciodată după cum îți trece prin cap, împiedicând orice colaborare cu cel rău. Astfel, în momentul ispitei, cei ce au făcut o asemenea alegere vor putea evita cu ușurință drumul cel rău și, astfel, nu vor cădea în păcat.

Domnul va trimite oameni care să profite de modul nostru de propovăduire, având în vedere că mulți își au credința slăbită. Având în vedere toate acestea, dacă ceea ce creem sunt cărări drepte, perfecte și netede, acești trimiși nu se vor împiedica. Din acest motiv, este important să urmăm îndrumarea sfântă pentru a ne întări apostolia, pentru ca să înaintăm cu bine, dar și să ajutăm pe alții să nu se abată de la voia Celui Preaînalt. Așadar, urmează sfaturile Tatălui ceresc.

În versetul pe care-l studiem, aflăm că Dumnezeu vrea ca toată lumea să fie lecuită de orice rele. Astfel, responsabilitatea noastră este foarte mare, din moment ce cărările pe care le creăm vor sluji drept leac multora. Însă, de cărările pe care mergem sunt alese fără ajutorul Cerurilor, nu vom avea nici cea mai mică posibilitate de a-i face pe cei ce șchiopătează să-și găsească lecuirea, iar voia sfântă va fi nerespectată.

Preocuparea Domnului pentru ca omul ce șchiopătează să nu se abată de la cale arată că El nu vrea ca nimeni să se piardă pentru totdeauna. De fapt, Tatăl ceresc se află în lucrarea de a mântui și lecui pe cei slăbiți și rătăciți. El a întreprins cele necesare pentru ca toată lumea să se afle pe drumul bun; cu ajutorul Său, vom fi mereu cu reușită în misiunea noastră.

Planul de înviere a fost realizat în mod desăvârșit și în el se află tot ceea ce este nevoie pentru ca păcătosul să fie mântuit. În sfârșit, modul în care ne vom exercita apostolia va putea sau nu să-i mântuiască pe cei ce sunt încă în rătăcire. Domnul ne-a dat un mare prilej, nu este așa?

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares