Domnul Isus S-a făcut cunoscut lui Ioan în starea Sa de slavă, făcându-l pe apostol să cadă la picioarele Sale ca mort. Cu siguranță, asta – sau chiar ceva și mai puternic – ni se va întâmpla și nouă. Trebuie să știm că, atunci când slava sfântă va fi arătată, la întoarcerea lui Hristos, umanitatea rătăcită se va tângui veșnic pentru faptul de a nu fi dat ascultare la ceea ce Sfântul Cuvânt spune – inclusiv, din nefericire, anumiți creștini, vor plânge pentru totdeauna (Mt 7.21-23).

Isus l-a încurajat pe apostol și i-a spus că nu ar trebui să se teamă, arătându-Se drept Cel Dintâi și Cel din Urmă. De fapt, înaintea Lui, nu a fost nimic, căci El este Temelia tuturor lucrurilor și, după El, tot nu va fi nimic, având în vedere că este Cel din Urmă. Învățătorul este încă de la facerea lumii, împreună cu Tatăl și cu Sfântul Duh (1 Ioan 1.1). Asta ne face să ne încredem în făgăduința Sa, pregătindu-ne pentru marea întâlnire, când, vom fi veșnic alături de El.

Mai mult de atât, Isus este ceea ce este viu. În pofida faptului de a fi murit pentru a ne izbăvi de păcat, El este viu pe vecie. La rândul nostru, vom trăi cu El veșnic, iar cei ce sunt morți vor fi chemați din colbul pământului pentru a trăi veșnic cu trupuri slăvite în Împărăția Sa de dragoste și lumină. Însă, cei ce s-au rătăcit, vor suferi întru veșnicie.

Domnul a spus că are cu El cheile morții și ale Locuinței morților. El le-a luat din mâinile lui Satana, care, acum, nu-ți mai poate zăvorî casa și nici să te facă să stai cu firea sa – moartea. Tatăl a dat lui Isus toată autoritatea din Ceruri și de pe Pământ, transmițând-o și membrilor din Trupul Său, îngăduindu-le să folosească Numele lui Hristos pentru a da afară demonii și pentru a lecui pe cei suferinzi.

Astfel, Biserica trebuie să creadă în ceea ce Învățătorul a spus și să ia în stăpânire locurile pe care vrăjmașul le ocupă încă, odată ce porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui (Mt 16.18b). Pe de altă parte, mulți mântuiți au permis ca grijile pentru această lume, dorința de înavuțire și trufia să înăbușe Cuvântul, făcându-L neroditor. Trebuie să fim un pământ bun, în care sămânța să dea rod de 30, 60 și 100 de ori mai mult (Marcu 4.20).

Mântuitorul nu Se află numai la conducerea Împărăției Sale, ci și a Locuinței morților. El are cheile acestui loc groaznic. Astfel, este de ajuns să fim în comuniune cu El, păzind poruncile Sale, pentru ca să putem realiza lucrarea în mod desăvârșit, cu credința că, în Ceruri, vom primi răsplata cuvenită.

Porunca Domnului pentru Biserică este de a continua cu hotărâre în alinarea celor căzuți în păcat și alte greșeli, căci Domnul îi va păzi!

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares