Când Isaia a vestit că israeliții vor fi duși în robie, acest lucru a părut în ochii lor drept o nebunie a proorocului. Căci, cum ar fi oare posibil ca cei ce au fost scăpați din robie în Egipt – acum, un neam organizat și cu atâtea făgăduințe ce le-au fost făcute – să fie subjugați de un popor păgân? Însă, adevărul a fost că asta s-a și întâmplat, iar motivul a fost de a nu fi dat Domnului locul cuvenit în viața lor.

Nu este de ajuns să fii religios, și nici să spui că ești în Domnul, ci este nevoie să te asiguri că ești întărit în credință și că nu faci lucrarea lui Dumnezeu din obligație. A nu înțelege ceea ce îți aparține în Hristos și, în consecință, a nu-ți însuși ceea ce ți-a fost pregătit și oferit, sunt adevărate jigniri față de Domnul. Este ca și cum ai spune că nu crezi în ceea ce El zice, și că nici nu ai nevoie de ceea ce ți-a fost dat prin moartea lui Isus.

Când asta are loc, până și cei considerați a fi pioși – ce se arată dedicați lucrurilor religioase – dovedesc că le este foame de Pâinea din Ceruri. Omul în Dumnezeu trebuie să se hrănească cu orice cuvânt ce vine din gura Domnului. Însă, cine nu mănâncă din trupul lui Hristos, și nici nu bea din sângele Său, nu are parte de El.

Când lumea pretinde a fi creștină, lipsa apei vieții este observată atât în înfățișarea fizică, cât și în suflet, căci, de fapt, puțini caută pe Tatăl. Majoritatea oamenilor nici nu vrea să lupte pentru a primi izvăvirea de nenorociri. Dacă Dumnezeu lecuiește, aceștia mulțumesc, căci nu trebuie să cheltuie bani pe tratamente, însă, dacă vindecarea nu are loc, caută ajutorul omului. Dacă ar depinde de ei, nimeni nu ar trebui să caute pe Hristosul ce vindecă.

Cuvântul este Pâinea ce ne hrănește, însă, în vremea noastră, cât și în cea a lui Isaia, Ea a fost refuzată. Rezultatul constă în oameni cu credința slăbită, fără dorința de a căuta pe Domnul, ce se lasă amăgiți de vicleșugurile diavolului. Drept consecință a lipsei de teamă față de Cel Preaînalt, numărul divorțurilor a crescut, de exemplu, la poporul lui Dumnezeu. Problema este că, pentru mulți, preceptele sfinte nu contează; de aceea, se poartă după bunul lor plac.

Cu toate acestea, revelația Cuvântului este ca apa ce-ți potolește setea sufletului. Astfel, unii refuză spunând: ”Dar de ce să potolesc setea din suflet dacă un program bun din lume ajută la condimentarea unei relații ? Ce este oare greșit în a te bucura de ceea ce lumea oferă, dacă într-o bună zi nu vom mai îndeplini condițiile de a face asta ?” Ori, asemenea gânduri sunt cele ce se află la conducerea unei părți a poporului lui Dumnezeu. Sărmanii de ei ! Dacă nu se vor căi, robia va veni peste ei.

Este un mare risc pentru umanitate faptul de a trăi departe de Dumnezeu. Una dintre purtările ce jignesc cel mai mult pe Domnul este de a nu-I da atenție, ca și cum nu ar fi adevărat.

Așadar, când nu va mai fi scăpare, ce va face oare cel ce L-a disprețuit ? A venit vremea ca poporul sfânt să se poarte cu înțelepciune și să caute pe Fondatorul vieții, căci, astfel, când va fi atacat de vrăjmaș, fiul lui Dumnezeu nu va fi de unul singur.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares