Mesajul zilei

14/04/2020 - NU ALEGE FIREA OMULUI

După moartea lui Iosua, copiii lui Israel au întrebat pe Domnul şi au zis: „Cine dintre noi să se suie întâi împotriva canaaniţilor, ca să pornească lupta cu ei?”

Judecători 1:1

O mare greșeală este de a considera lucrarea lui Dumnezeu drept ceva ca în politică, fiindcă firea omului nu poate hotărî cu privire la lucrurile Domnului. Nimeni nu se poate amăgi crezând că cineva, prin faptul de a fi cultivat, mai experimentat sau carismatic, este capabil de a conduce o lucrare. Însăși Biblia ne dă exemplul lui Eliab – fiul cel mai mare al lui Isai – care, deși era înzestrat cu toate calitățile pe care un om le poate avea, nu a fost alesul Domnului; până la urmă, spre deosebire de om, El vede inima (1 Samuel 16.7).

După moartea lui Iosua, fiilor lui Israel le-a fost frică de Domnul și, în același timp, au avut chibzuința de a se consulta cu Cel ce este atotștiutor. Odată cu hotărârea sfântă, nu va exista greșeală sau neînțelegere! Mai mult de atât, Domnul nu face niciun compromis cu omul ce devine conducător sau este ales de cel ce se încrede în el. Cine nu are frica Domnului se însoțește cu proorocii autodesemnați ; însă, fără încuviințarea Tatălui ceresc, ceea ce se va întâmpla cu o asemenea ”apostolie” va fi un deazastru.

Niciodată să nu urmezi pe cel ce trădează planul sfânt, creându-și propria biserică. În această privință ni s-a lăsat pilda despre cei ce s-au luat cu Datan și Abiram – care, răzvrătindu-se, au fost înghițiți cu tot cu casele lor când pământul s-a despicat în două din porunca Domnului (Numeri 16.31-33). Ori, Dumnezeu se îngrijește de lucrarea Sa și nimeni nu I se poate împotrivi. Când călăuzirea Domnului se află la originea plecării cuiva pentru a crea o altă apostolie, biserica va fi folosită pentru a binecuvânta o asemenea lucrare sfântă.

Faptul că răzvrătitul își caută membrii fostei adunări și își deschide noua ”biserică” aproape de o alta dovedește că purtarea sa nu este o locrare sfântă, căci Domnul nu este Dumnezeul neorânduielii (1 Corinteni 14.33). Același lucru se poate spune și despre cel ce vorbește de rău altă biserică sau își ”face” lucrarea arătând pretinse greșeli. Însă, nu-i este oare acestui om frică de Cel Preaînalt?

Israeliții nu au căutat pe Domnul pentru a ști cine este succesorul, ci cine va intra primul în luptă. Viziunea lor a fost cea a Împărăției, și nu cea a egoismului sau intereselor proprii. Cine se gândește numai la sine este lipsit de judecată, fiindcă lupta este împotriva forțelor întunericului (Efeseni 6.12). Mai mult de atât, ce oare se va întâmpla cu cei ce se aruncă în luptă dacă nu sunt chemați pentru a lupta?

Este oare posibil ca Dumnezeu să nu fi gândit bine când a chemat și a folosit pe cineva pentru realizarea lucrării Sale și, acum, văzând că lucrarea Sa nu a fost bună, să fi însărcinat pe vreun ”luminat” pentru a repara ceea ce El a făcut fără nicio știință ? Cine se desparte, de exemplu, își caută fără îndoială propriul interes ! Mai mult de atât, Cel Atotputernic nu va chema niciodată pe cineva pentru a face aceeași lucrare cu care a fost însărcinat un alt rob al Său. Dacă chemarea ar fi fost de la El, Cuvântul lui Isus nu ar fi fost respectat, căci vinul nou nu se pune în burdufuri vechi (Luca 5.37).

 

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares

Rugăciune

Dumnezeu să vă binecuvânteze!