Până-n vremea prorocului Maleahi, animale fără niciun cusur și stricăciune erau aduse jertfă lui Dumnezeu; însă, cu trecerea timpului, oamenii au încetat de a-I mai dărui ceea ce aveau mai bun. Preoții, la rândul lor, nu vorbeau nimic despre asta, căci doreau să fie pe placul adunării lor. Așadar, chiar știind că Domnul ceruse daruri de jertfă desăvârșite (Levitic 22.21,22), oamenii sacrificau animale oarbe și oloage, nesupunându-se, astfel, acelei porunci. Astăzi, trebuie să ne sacrificăm viața pe altarul Domnului, curățată de orice păcat.

Teologia ușurinței face ca omul să nu vadă nimic greșit în a bea un pahar de vin, apoi un litru și, tot așa, în orice cantitate. În tinerețea mea, un om ce își spunea frate în Hristos, mi-a spus că se duce la bar pentru a bea o halbă de bere. Când l-am atenționat că nu-i este frică de Domnul fiindcă bea alcool, mi-a spus în față: ”Pastorul nostru bea vin, a cărui concentrație de alcool este mult mai mare decât 12% cât conține berea”.

Dacă biserica nu propovăduiește Adevărul, oamenii se lasă amăgiți de diavol. Despre acest frate chiar s-a aflat că mai făcea și alte lucruri pe care sfințiții lui Dumnezeu nu trebuie să le facă. Darurile sale, mărturia sa și orice făcea pentru Domnul erau precum animalele cu cusur, jertfite de preoți – practică interzisă de Domnul (Deuteronom 17.1). Nu ne putem pierde sfințenia, fiindcă, de o facem, vom avea de dat seama pentru viețile ce se vor fi pierdut pe vecie.

Este în zadar ca oamenii să se scuze pentru faptul că biserica are o comunitate prea mare și, din această cauză, nu este posibil să știi ceea ce fac ei în afara casei Domnului. Ori, dacă propovăduitorul predică Adevărul de la pupitru – mesajul pe care Duhul lui Dumnezeu i l-a dat – toată adunarea va fi sfințită. Însă, dacă acesta se lasă ispitit de înavuțire, va fi răspunzător de distrugerea ”convertiților” săi. Este mai bine ca biserica să fie goală decât să fie umplută de indivizi ce nu se supun Celui Preaînalt (Maleahi 1.10).

Bisericile ale căror conducători au fost credincioși în a transmite mesajul pe care Domnul li-l spune nu vor fi niciodată goale. Pe de altă parte, cine primește pe cei ce au vreun cusur și îi dăruiesc va fi, fără îndoială, respins. Nimic nu poate lua locul de respect ce se cuvine Domnului secerișului ; de aceea, e blestemat cel ce face lucrarea Domnului cu nebăgare de seamă (Ieremia 48.10).

Trebuie să stai departe de cei ce nesocotesc altarul sfânt. Numai cei care sunt sfinți vor vedea pe Domnul (Matei 5.8; Evrei 12.14). Așadar, nu-ți asuma păcatul nimănui; fă lucrarea cu teamă de Domnul, fiindcă, altfel, nu va fi lucrarea lui Dumnezeu.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares