Oamenii religioși te pot împiedica să-ți primești și să te folosești de binecuvântarea ta. Acest fel de om se poartă așa pentru că nu a trecut printr-o experiență adevărată cu Dumnezeu, ci doar o conștientizare a minții. Ori, acest fel de credință este primejdioasă, căci, pe lângă faptul de a nu ajuta cu nimic, îngreunează pe cel ce trebuie să trăiască potrivit legii adevărului, Evanghelia. Religiozitatea este atât de îndoielnică încât adepții săi ajung să fie de acord cu anumite purtări greșite.

În Evanghelia lui Ioan, observăm că credința oarbă a acelui om l-a făcut să rămână vreme de 38 de ani așezat la marginea scăldătoarei așteptând să fie vindecat. Trebuia să fi fost foarte religios. Însă, cu trecerea timpului, a devenit un om plin de amărăciune și fără speranță. Fiind vizitat de Isus, nici nu și-a dat seama că îi surâse norocul. Însă, cu înțelepciune, Mântuitorul l-a făcut să reacționeze normal, căci nu avea nevoie de rugăciune, ci de acțiune.

Religia nu a vindecat pe acel om în una din cele șase zile în care nu erau restricții. De fapt, religioșii iudei nici nu înțelegeau semnificația sabatului. Astăzi, vedem oameni cu inimă bună, ce sunt plini de zel pentru cauze religioase ce nu ajută cu nimic. Dacă, însă, nu-și deschid ochii, într-o bună zi, când se vor trezi în cealaltă lume, vor vedea că nu au fost mântuiți și că tot ceea ce a fost făcut cu credință oarbă nu a fost decât simplă pierdere de timp.

Isus este mai presus de orice lege religioasă. El poate transforma în sfânt pe cel ce se află, de exemplu, în afara Căii Domnului prin crimă sau orice altă practică a diavolului. Religia nu poate face nimic față de cineva ce se află într-o asemenea situație, căci, pentru aceasta, cine se naște rău, va muri la fel de rău. Cel ce s-a acoperit de răutate în numele vreunei religii ne slujește pentru a dovedi că aceasta nu se bazează pe Adevăr. Numai Evanghelia – ce nu este religie – este puterea sfântă de mântuire și primire a binecuvântărilor.

Dacă religioșii ar fi fost în Dumnezeu, ar fi trebuit să facă cea mai mare sărbătoare, fiindcă fusese vindecat un om ce era paralizat de 38 de ani. Dacă le-ar fi teamă de Domnul, nu ar exista certurile pe care le vedem astăzi înaintea noastră. Teama face ca oamenii să respecte diferențele și chiar ca infirmitățile aproapelui să fie lecuite. Cei ce slujesc cu adevărat Celui Preaînalt se bucură de ceea ce El face pentru cei în nevoi.

Omul știa preceptele religioase, dar nu a vrut să nu se supună Singurului în putere de a-i da înapoi sănătatea. Crezând în pogorârea unui înger, el a stat de veghe mare parte din viața sa. Acum, însă, cum a fost vindecat fără vreun efort propriu, știa că trebuie să facă ceea ce îi este poruncit. Fie ca asta să-ți fie și purtarea ta de astăzi!

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares