Anumite fapte ale noastre nu sunt prețuite, însă, înaintea lui Dumnezeu, au mare prețuire. Oamenii pot să nu vadă nimic bun în tine, însă, de nu ești egoist și nu te gândești numai la tine, ci îți crești copiii cu teamă de Domnul, ai fost primitor de oaspeți, ai spălat picioarele sfinților, ai ajutat pe cei nenorociți și ai dat ajutor la orice faptă bună, lucrarea ta este prețuită în Ceruri.

Prin porunca Sfântului Duh, apostolul Pavel a interzis ca ca să fie înscrisă în lista văduvelor pe văduva cu mai puțin de 60 de ani și care să nu fi avut decât un singur bărbat (1 Timotei 5.9). Văduvele trebuie să fie judecate după faptele lor bune întru ajutorarea celor în nevoi. Dimpotrivă, cele ce nu corespund acestor cerințe nu vor avea parte de ajutorul bisericii. Astfel, prin aceste îndrumări, vedem că lucrarea lui Dumnezeu trebuie să fie luată în serios.

Adevărul este că biserica nu este o asociație de caritate, și nici o adunătură de oameni ce trăiesc din zeciuială și donații. Chiar și în família sfântă, vedem oameni fără teamă de Domnul, ce-și zădărnicesc viața prin vicii și păcate. Astfel, când apare vreo problemă, sunt oameni ce cred că este drept de a oferi acestor oameni ceea ce este dat pentru realizarea lucrării Domnului.

Potrivit lui Pavel, faptul de a fi crescut copii este o altă condiție necesară pentru a avea parte de ajutor în casa lui Dumnezeu. Însă, în zilele noastre, sunt unii ce nu doresc să aibă copii, spunând că aceștia le vor da prea multe de făcut și îi vor pune în imposibilitatea de a se forma professional. Ori, a crește copii este una dintre sarcinile cele mai frumoase și de mare prețuire înaintea ochilor lui Dumnezeu. Până la urmă, copiii sunt moștenirea Lui (Psalmi 127.3).

Astăzi, primirea de oaspeți prezintă riscuri, însă, când Cel Preaînalt poruncește, nu există nicio primejdie care să ne facă să nu ne supunem. Spălarea picioarelor era necesară în vremurile biblice, dar actul de a se umili și de a ”spăla” picioarele robilor Domnului este recompensator. Trebuie să venim în ajutorarea celor nenorociți, ce sunt doborâți de încercări. În sfârșit, robul lui Dumnezeu trebuie să fie gata de a da ajutor la orice faptă bună.

Mulți sunt cei ce își slăbesc credința în Hristos. Prin căsătorie, de exemplu, unii își părăsesc apostolia, fiind de condamnat prin încetarea misiunii lor. În noi nu trebuie să existe lene, bârfe sau intrigi, vorbind de ceea ce nu-ți convine. Cu toții trebuie să ne căsătorim și să fim buni administratori ai căminului, fără a da motive vrăjmașului de a ne defăima, și nici de a ne îndepărta de chemarea sfântă. Purtându-se astfel, oamenii nu vor sluji lui Satana.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares