Deși păcatul lui Adam a necurățit umanitatea, cei ce primesc pe Isus drept Mântuitor sunt scoși din împărăția întunericului și strămutați în Împărăția Fiului lui Dumnezeu, unde răul nu poate pătrunde (1 Petru 2.9). Însă, cum diavolul nu a fost scos din lume, își continuă nefasta misiune de a-i ispiti pe oameni și de a-i face să cadă în păcat. Pe de altă parte, cine urmează sfaturile Cuvântului va dăinui pe vecie în inima lui Dumnezeu (Psalmi 37.27).

Taina este îndoită. Mai întâi, este necesar să te depărtezi de rău, care, în Biblie, este personificarea firii lui Satana. Cei ce nu se depărtează de rău se cunosc după modul în care trăiesc, fiindcă sunt mereu stăpâniți de gânduri rele, de atitudini negative și practici ce nu sunt pe placul Domnului. Este nevoie să iei hotărârea de a nu lăsa pe cel rău să-ți invadeze teritoriul pentru a pune în tine poftele sale.

Aceasta este o hotărâre pe care fiecare dintre noi trebuie să o ieie pentru sine. Cine se lasă folosit de vrăjmaș va vedea că diavolul nu aduce numai ceea ce îți este pe plac, ci și suferință prin care nu te așteptai să treci. Este în zadar să susții că și alții se gândesc la lucruri păcătoase sau le și practică; dacă nu te îndepărtezi de rău, vrăjmașul va avea cale liberă în viața ta. Nu uita că această lege duhovnicească se împlinește mereu, căci un val cheamă alt val (Psalmi 42.7).

Cea de-a doua taină este de a face binele. Vezi ce îți spune Scriptura și străduie-te să faci acel lucru. Astfel, nu numai că vei avea parte de lucruri bune, ci vei vedea mâna sfântă lucrând cu putere în viața ta. Cine face binele este numit prietenul lui Dumnezeu, precum Avraam (Iacob 2.21-23). A face binele înseamnă să dai tuturor, direct sau indirect, mesajul sfânt și să-ți folosești autoritatea ce ți-a fost dată pentru cei suferinzi.

Cei ce fac binele bucură pe Domnul, așa cum Isus L-a bucurat. Învățătorul avea mereu un cuvânt binecuvântat de dat oamenilor și folosea puterea sfântă pentru a vindeca pe bolnavi, pentru a slobozi pe cei asupriți și pentru a acoperi nevoile aproapelui. Purtându-ne potrivit Scripturilor, chiar dacă prin asta am lipsit pe cineva de ceva, i-am dat ceea ce este mai bun, căci, dacă Cuvântul ne-a făcut să ne opunem, atunci, fără îndoială, nu ar fi fost un lucru bun pentru el.

Scopul nostru trebuie să fie acela de a bucura pe Dumnezeu. Dacă facem asta, vom dăinui în El pe vecie. De vei locui în ascunzătoarea Celui Preaînalt, vei vedea că nicio nenorocire nu te va putea ajunge, și nicio urgie nu se va apropia de cortul tău. O mie să cadă alături de tine și zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se va apropia (Psalmi 91.1-10). Cei ce trăiesc în Tatăl ceresc nu duc lipsă de nimic. Față de această revelație, nu ar fi oare bine să te depărtezi de rău și să faci binele?

În Hristos, cu dragoste,