Moise își aduce aminte de ziua în care israeliții au comis marea greșeală a vieții lor. Domnul îi scăpase din robia în Egipt, făcând multe minuni înaintea ochilor lor. Sosind în regiunea muntoasă a amoriților, Cel Preaînalt a poruncit ca ei să intre acolo și să o ieie în stăpânire. Însă, cum aleseseră căpetenii peste fiecare seminție, aceștia au vorbit cu Moise că trebuie să-și trimită iscoade pentru a verifica ținutul.

Poporul nu primește întotdeauna sfaturile sfinte. Cine a auzit de la Dumnezeu ce are de făcut nu trebuie să mai caute sau să mai primească vreun sfat de la nimeni. Moise s-a îndoit și i-a lăsat să-și aleagă iscoadele care să fie trimise. Când s-au întors, au adus vești proaste, ceea ce a cauzat mare stricăciune oamenilor, căci nu erau în comuniune cu Dumnezeu. În consecință, au plâns toată noaptea și au vrut să se întoarcă în Egipt. Acea purtare a mâniat tare pe Domnul.

Țara se afla dinaintea lor și nu trebuiau decât să o ieie în stăpânire, dar au hotărât să se poarte cu neîncredere. Consecința a fost una dezastroasă, căci, dând vestea cea proastă, iscoadele i-au îndepărtat de planul sfânt. Astfel, au trebuit să rătăcească 40 de ani în pustie. Intrarea lor în Țara Făgăduită a fost încuviințată numai după ce a murit și ultimul bărbat care avusese în acea zi peste 20 de ani.

Cât timp nu a fost irosit de mulți oameni ce amână momentul de a-și însuși binecuvântarea. De fapt, unii nici nu mai erau demni de asta și, dacă nu s-ar fi căit cu adevărat și nu ar fi cerut iertarea sfântă, nu ar fi intrat în Țara Făgăduită de Dumnezeu. Domnul spusese că israeliții trebuie să se ducă și să pună stăpânire pe acea țară. Dacă s-ar fi supus Celui Preaînalt, El S-ar fi dus înainte și le-ar fi deschis drumul, slăbindu-i pe canaaniți.

Cine nu urmează ceea ce Domnul poruncește încetează de a se mai regăsi în grupul celor smeriți și trec în cel al răzvrătiților și necredincioșilor. Ori, ca robi, nu trebuie să ne fie frică de nimic. Pentru tine, muntele amoriților poate fi reprezentat de realizarea unei afaceri, de o călătorie misionară sau de hotărârea de a încheia anumite prietenii ce te țin departe de Domnul. În sfârșit, trebuie să faci ceea ce Cuvântul lui Dumnezeu îți spune; altfel, vei umbla singur.

Cât de mult nu a avut de suferit acel popor, rătăcind timp de 40 de ani prin pustie ! Câte lucruri bune nu a pierdut din cauză că nu au luat în stăpânire țara ce i s-a dat ! Și cu noi se întâmplă același lucru astăzi. Cine renunță în a urma pe Domnul și în a împlini ceea ce El a cerut rămâne rătăcit în pustia vieții. Fii, așadar, de neclintit în credință și nu înceta de a face ceea ce ți-a fost poruncit. Dumnezeu iubește pe cel care Îl iubește (Ioan 14.21).

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares