Ieremia, în vremea apostoliei sale, s-a confruntat cu multe probleme din cauza faptului de a fi rob al Domnului, fiindcă majoritatea poporului lui Iuda nu vroia să știe de alt fel de mesaj decât cel ce vestea lucruri bune. Astfel, fiind credincios Celui ce îl ridicase, a rămas ca propovăduitorul ”stricător de plăcere”. Însă, cuvintele i s-au împlinit, iar poporul lui Dumnezeu a fost dus în robie în Babilon. Dacă i s-ar fi dat ascultare, ar fi avut altă soartă.

Cum fiii lui Israel trăiau în păcat, nerespectând Cuvântul Domnului, robia le-a fost soarta și, de aceea, avertizările lui Ieremia erau văzute drept o răutate de cei ce trăiau în nelegiuire. Mare grijă față de oamenii ce se ridică împotriva conducerii stabilite de Dumnezeu, căci există mereu păcate în aceste inimi. Unii ajung în punctul de a condamna vreun nevinovat pentru a-și ascunde greșelile.

Era un om pe nume Șemaia ce s-a încumetat să înfrunte pe trimisul lui Dumnezeu față-n față. Și în zilele noastre am văzut asta întâmplându-se. Oameni necinstiți, ce trăiesc în păcat, ai căror ochi nu-și văd decât propriul interes, s-au ridicat împotriva celor ce slujesc Domnului în duh și în adevăr. Însă, sfârșitul lor este aproape și va fi foarte trist, căci vor suferi pe vecie.

Șemaia a trimis scrisori întregului norod ce se afla în Ierusalim, cât și preotului Țefania și altor preoți, îndemnându-i în Numele Domnului să arunce în fiare și butuci pe toți nebunii care, după el, se dădeau drept proroci. Astfel, încerca să închidă gura lui Ieremia, omul lui Dumnezeu. Condamnarea lui Șemaia a fost imediată și foarte grea (Ieremia 29. 32).

Toți cei ce se vor ridica împotriva Cuvântului Domnului vor avea de plătit un preț mare. Nu există rezolvare pentru cel ce se îndepărtează deoarece își caută propriul interes. Acesta va vedea zilnic cum îi este întoarsă răzvrătirea și, când viața i se va sfârși pe Pământ, va ajunge la Judecata veșnică pentru a-și primi sentința. Cel mai rău este că acești oameni știu că asta se va întâmpla, dar nu se trezesc, și nici nu se căiesc.

Nu asculta de prieteni, părinți și nimeni altcineva. De ai cedat vreunei ispite, lăsându-te înșelat de fărădelege, singura ieșire este de a te împăca cu omul pe care l-ai defăimat, mințit, furat sau i-ai făcut vreun alt lucru rău. Domnul Dumnezeu nu va considera niciodată nevinovat pe cel vinovat. Fericirea ta veșnică poate fi schimbată cu vreun lucru păcătos? Merită oare osteneala să te pierzi pe vecie pentru o prostie?

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares