Împărțirea lumii în popoare, limbi și națiuni a fost planul lui Dumnezeu. În fiecare comunitate umană, El ridica pe unii pentru administrarea problemelor materiale, iar pe alțiii îi chema să se ocupe de cele duhovnicești și să propovăduiască Cuvântul Său. Astăzi, unii sunt trimiși pentru a duce Vestirea mântuirii acolo unde nimeni nu a vrut să se ducă, neascultând de porunca sfântă. Însă, cei ce sunt chemați și nu îndeplinesc porunca vor fi făcuți responsabili de sufletele ce se vor pierde (Ezchiel 33.6).

Domnul era cunoscut în Iuda, unde au fost mereu oameni ce s-au pus cu desăvârșire în slujba Sa. Astfel, nu puține au fost minunile și lecuirile ieșite din comun, cât și oameni ce au făcut voia sfântă cu dragoste și dăruire. Dumnezeu nu alege oameni sau popoare prin tragere la sorți, ci dă tuturor prilejul de a se împăca cu El și de a-și arăta credința. Însă, puțini sunt cei ce fac asta.

Binecuvântarea pe care Iacob a dat-o fiului său Iuda a fost profetică. El a spus că frații îl vor slăvi și că sceptrul nu se va îndepărta de la el, căci Mesia va veni din seminția sa. Când națiunea s-a împărțit în două, Iuda a rămas numai cu Beniamin, dar a devenit împărăția cea mai mare. Cei ce se aflau la conducerea celorlalte zece noroade rămase, ce menținuseră numele lui Israel, au fost răi în cea mai mare parte și, de aceea, teritoriile le-au fost atacate pe vremea lui Osea.

Din Iuda, a venit David, strănepotul lui Rut, moabita ce s-a împreunat cu Noemi și a fost nevasta lui Boaz. Sub domnia sa, poporul era unit, iar granițele au fost lărgite, subjugând alte popoare, ce au început să i se supună. După despărțire, împărăția lui Iuda a avut împărați care au slujit cu adevărat lui Dumnezeu. Astfel, a fost o vreme în care până și cei ce erau din Israel se duceau la Ierusalim în căutarea Domnului.

Potrivit Psalmului citat, aflăm că Cel Preaînalt vrea să fie cunoscut și de casa noastră. Astăzi, putem să-L avem drept Doctor, Furnizor al celor trebuincioase și Domn mântuitor. Cu El, problemele încetează de a mai exista în căminele noastre. Ah, dacă toți oamenii s-ar strădui să înțeleagă câte nu poate face Tatăl, El ar fi cunoscut de toate familiile așa cum era în Iuda. De aceea, El ne-a dat învățăturile, iar nouă nu ne revine decât să-L căutăm.

Numele lui Dumnezeu trebuie să fie mare în Biserica lui Hristos – Israelul Domnului. Nu putem trăi ca niște amărăți ce au nevoie de mila cerească. Cel Atotputernic vrea ca noi să trăim așa cum Isus a trăit în lume. El se afla mereu în legătură cu Tatăl și, de aceea, s-a dus în toate părțile făcând binele și izbăvind pe toți cei asupriți de diavol. Cu acest Nume, vom face și noi fapte de vitejie.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares