Minunea este cel mai bun mijloc de a aduce mărturie despre Cuvântul lui Dumnezeu. Toți cei ce sunt trimiși să propovăduiască Evanghelia trebuie să înțeleagă că a face minuni este o poruncă de la Isus pentru cei chemați, căci El a spus că cei ce se încred în El vor face aceleași lucrări pe care El le făcea (Ioan 14.12). A înceta de a afla de la Domnul modul drept de a-I realiza lucrarea sfântă te va face să fii biruit în încercarea de a o împlini.

Petru și Ioan au auzit această poruncă direct de pe buzele Învățătorului și, când li s-a ivit prilejul, Petru nu a dat înapoi, ci s-a pus imediat la lucru, poruncind ca omul să se ridice și să meargă. Rezultatul a fost surprinzător, căci acel om ce nu mersese niciodată s-a ridicat în picioare și, intrând cu ei în templu, sărea și lăuda pe Dumnezeu (Faptele Apostolilor 3.6-8).

Oamenii ce se aflau în acea zi în Casa Domnului s-au minunat. Vestea s-a răspândit, iar dregătorii iudaismului și-au dat seama de faptul că Cel Preaînalt îi folosea pe ucenici în același fel în care L-a folosit pe Isus. Ei știau că aceasta era cauza minunilor ce aveau loc și, din disperare, i-au amenințat pe ucenici, cerându-le să înceteze de a face lucrarea lui Dumnezeu. Faptul că Dumnezeu folosește pe un creștin arată că El este cu el.

Mai-marii iudaismului au recunoscut între ei că nu știau ce să facă. O mare minune avusese loc în mijlocul lor și nu avea cum să fie tăgăduită ; în același timp, se întrebau ce ar trebui să facă cu ucenicii. Oamenii din lume nu știu ce să facă cu cel ce este unealta Domnului. Dacă au nevoie de o binecuvântare, sunt în stare să dea bani robilor lui Dumnezeu, însă, dacă vor să le închidă gura, îi amenințează.

Mai-marii templului trebuiau să facă ceva, dar nu știau ce. Faptul că minunea era adevărată nu putea fi negat ; până la urmă, înfăptuitorii acelei minuni erau ucenicii lui Isus și, de continuau să realizeze și alte minuni, toată lumea avea să-i urmeze. Însă, dacă s-ar fi gândit bine, ar fi putut să primească pe Domnul drept Mântuitor și, astfel, ar fi slujit și ei lui Dumnezeu. Din nefericire, sunt oameni ce lasă ca alte lucruri să le vorbească inimii și, astfel, nu sunt mântuiți.

Biserica, societatea în general, tu, eu, în sfârșit, toată lumea trebuie să știe că fiii lui Dumnezeu sunt în comuniune cu Tatăl. Astfel, aceleași minuni ce au avut loc în trecut se vor întâmpla și în zilele noastre. Cel mai bine este că Dumnezeu nu este părtinitor. Dintre cei ce au fost chemați pentru a fi parte din Trupul Său, nu există unul care să fie considerat mai bun sau mai rău decât celălalt. Dar tu, când vei lăsa pe Domnul să te folosească ?

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares