Nimănui nu-i place, dar Domnul Dumnezeu știe cât este de necesar să fii smerit. Fiind înșelătoare, inima omului ia hotărâri ce îl îndepărtează de Tatăl. Astfel, în înțelepciunea Sa, ce este desăvârșită, Cel Preaînalt ne pune să trecem prin anumite încercări, pentru a redobândi măsura lucrurilor duhovnicești (Ieremia 17.9,10). Astfel, cei ce nu-și învață lecția nu vor fi niciodată înfiați drept fii ai Domnului, iar cei nelegitimi nu primesc aceeași dragoste.

Pslamistul a mărturisit că umbla greșit. Una dintre situațiile cele mai nefericite este când un om își ascunde purtarea păcătoasă. Nu are rost să slăvești pe Dumnezeu cu cuvinte goale dacă inima știe că ai făcut un lucru rău fără a te împăca cu cel înșelat.Tot la fel, partenerul de afaceri ce ascunde ceva, dacă nu mărturisește tot ceea ce a făcut ilegal, nu va avea iertare și nici liniște.

Un om cade în păcat numai dacă păzește Cuvântul. Nu este de ajuns, de exemplu, să spui lui Dumnezeu că ai greșit și că-ți pare rău, plângând și cerând iertarea dumnezeiască. Isus a spus că, dacă ai un dar și înaintea altarului îți aduci aminte că ai făcut rău cuiva, atunci lasă darul acolo, iar tu du-te de caută pe cel înșelat pentru a te împăca cu el. În mod contrar, darul nu-ți va fi primit (Matei 5.23-26).

Acest lucru este atât de grav încât Domnul a interzis ca nelegiuitul să poată aduce daruri, fiindcă fapta sa rea îl poate face să aibă mari probleme înaintea lui Dumnezeu. Când se roagă Domnului pentru a primi o binecuvântare – ce poate fi financiară sau de închinare – omul intră în legătură cu sfințenia lui Dumnezeu și, de aceea, nu trebuie să se poarte asemenea unui fariseu. Până la urmă, fiind sfânt, Tatăl cere ca și noi să fim (1 Petru 1.15,16).

Suferința prin care a trecut psalmistul a fost mare, dar a meritat osteneala. El a învățat că cel mai important este de a păzi Cuvântul. Dar tu, ce viin din necaz, ți-ai învățat oare lecția? Sau vei lăsa ca diavolul să continue să te țină în mîinile sale murdare ? Ai hotărât tu oare că vei păzi Cuvântul lui Dumnezeu, că te vei pleca înaintea voinței sfinte a Ființei ce este totul în toți (1 Corinteni 15.28; Coloseni 3.11)?

Nimeni nu-și poate bate joc de Scripturi. Anania și Safira au crezut că Cel Atotputernic nu este ceea ce spunea că este – cunscător a ceea ce este în inima omului – și, de aceea, au murit în fața adunării. Cine își ascunde azi greșeala, va vedea în Ziua Judecății cum reaua sa purtare va fi arătată înaintea tuturor (Marcu 4.22).

Însă, cine își mărturisește păcatul și încetează de a-l face, va vedea că trecutul său necurat a fost iertat, iar învinuirile, aruncate în fundul mării (Proverbele 28.13; Mica 7.19). Hotărârea ce va cumpăni dacă vei fi izbăvit din ghearele vrăjmașului se află în mâinile tale. Cine a avut curajul de a păcătui trebuie să aibă îndrăzneala de a se mărturisi și de a-și primi iertarea. Fără asta, lucrările lui Dumnezeu vor lua sfârșit.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares