Până la această întâmplare, Evanghelia era propovăduită numai iudeilor. Ucenicii nu dăduseră atenție poruncii date de Învățător, și anume de a se duce peste tot în lume pentru a propovădui Evanghelia la oricare făptură (Marcu 16.15). Preconcepția lor față de oameni era atât de mare, încât Domnul a trebuit să-l facă pe Petru să aibă o vedenie ce s-a repetat de trei ori. Astfel, apostolul s-a dus la casa sutașului Corneliu (Faptele Apostolilor 10).

În timp ce Petru propovăduia despre Isus, Dumnezeu a pogorât Duhul Sfânt, așa cum o făcuse peste Ierusalim. Vazând asta, Petru a hotărât că mântuirea era destinată tuturor oamenilor. Este bine de știut că el nu propovăduia despre primirea puterii – botezul prin Duhul Sfânt – fapt ce ne învață că Dumnezeu face lucrarea după cum Îi place. Cum nu ar fi bine dacă asta s-ar întâmpla în adunările noastre, nu-i așa?

Cred că putem să ne așteptăm la ceva asemănător. Acest fapt clarifică faptul că Domnul poate schimba pașii mântuirii, care sunt aceia ai căinței, botezului în apă și în Duhul Sfânt. Ca suveran, Cel Preaînalt poate veni să te boteze în Duhul Sfânt înainte de botezul în apă. Astfel, considerând că asta vine de la Dumnezeu, Petru a poruncit ca toată lumea să fie botezată în apă. El a lăsat să se înțeleagă clar că trebuie să se îndeplinească toată neprihănirea.

Când apostolul vorbea despre povestea cea mai frumoasă – venirea lui Isus – Domnul a pogorât pe Duhul Sfânt. Aceasta arată că El nu are nevoie de elocvența noastră pentru a-Și îndeplini făgăduințele, ci de supunerea noastră. Același lucru poate fi repetat prin lucrări minunate, cum ar fi vindecarea celor mai grele boli. Mesajul trebuie să vină mereu de la Cel Preaînalt; fără El, nu putem face absolut nimic.

Petru împreună cu oamenii care au mers cu el au fost luați prin surprindere. Adevărul este că tot ceea ce Domnul face ne surprinde, căci este minunat ochilor noștri. Avem nevoie de aceste ”surprize” cerești, prin care Cel Atotputernic Își îndeplinește făgăduințele. Noi suntem cei ce Îl împiedicăm să lucreze când ne transmitem mesajul nostru, și nu pe al Lui, care aduce credință. De aceea, întotdeauna când vorbim de dragostea lui Dumnezeu, trebuie să-I cerem ajutorul.

Aceasta este încă o lecție care, de este învățată, va face din noi slujitori buni și înțelepți. Când Dumnezeu face lucrarea, lucrul Său este mai mult decât am cerut sau ne putem imagina (Efeseni 3.20). Lucrarea lui Petru cu ajutorul Celui Preaînalt s-a făcut prin Cuvânt. Dacă vom face la fel, lucrări ca cele ale lui Dumnezeu, cât și altele nu mai puțin importante vor fi înfăptuite prin mijlocirea noastră. Dacă adunările noastre vor fi conduse de Domnul, vom avea parte numai de minuni.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares