Am auzit mulți predicatori spunând că biserica din Corint urma firea omului. De fapt, au existat câteva cazuri izolate în acea mare adunare care au adus rușine Evangheliei. Cu toate acestea, nu este corect să judeci întreaga biserică ca fiind stricată, dacă nu i-a lipsit niciun dar. Acest lucru demonstrează că, dacă, pe de o parte, erau unii păcătoși, pe de altă parte, existau oameni care trăiau în plenitudinea Cuvântului.

Faptul că acea biserică nu era lipsită de dar arată că acei creștini slujeau Celui Preaînalt. Acum, abilitățile - darurile - pe care ni le dă El sunt desăvârșite în sinea lor. Cu ele, putem face aceleași lucrări pe care le făcea Isus. Păstorul care reușește să facă turma să se umple de daruri va avea o biserică vie și activă.

Ce lipsește pentru ca acest lucru să se întâmple? Aceasta este o întrebare bună de adresat Domnului și nu altcuiva. Dacă un pastor susține că are răspunsul, întreabă-l dacă și adunarea sa a primit toate darurile. Cum putem crede în cei care știu să arate greșelile și să dea lecții de îndreptare altora, dar care nu au reușit să facă adunarea lor să primească toate darurile?

Când Dumnezeu vede un conducător al bisericii cu inima curată de lucrurile păcătoase, păzind poruncile și hotărât să fie folosit în lucrarea sfântă, El îl acoperă cu ungere și înțelepciune. Astfel, vom vedea că o astfel de adunare devine o binecuvântare cum nici nu s-a mai văzut. Schimbarea pe care o dorim în Biserică, în familie și în societate, trebuie să aibă loc mai întâi în noi.

Adevărul este că planurile sunt ale Domnului, și nu ale noastre. Dacă El ne-a chemat la apostolie, ne-a botezat cu Duhul Sfânt și ne-a învățat să facem lucrarea Lui, ce mai așteptăm? Oare nu ne-am implicat noi în problemele acestei vieți? Este un fapt că îndrumarea trebuie să vină de la El, însă, cu tot ce a făcut El în mijlocul nostru și pentru noi, nu mai avem ce mai aștepta.

Cel Preaînalt nu ne va da darurile pentru a le folosi drept semne că suntem mai buni sau mai importanți. Nici un războinic al Domnului nu ar trebui să se poarte cu ușurință sau cu în alt duh. Pentru cei care slujesc cu adevărat lui Dumnezeu, ceea ce contează este dacă El aprobă sau nu lucrarea. Adevărații copii ai Celui Preaînalt au o singură voință: să asculte de Învățător în toate.

De aceea, căutați darurile Duhului, pentru că fără ele nu veți face nimic bun în lucrarea lui Dumnezeu. Totuși, nu așteptați să vedeți dacă le aveți, ci vorbiți despre Dumnezeu celor rătăciți și asupriți. Apoi, veți vedea cât de mult nu veți fi folosiți. Propuneți-vă să nu vă atingeți niciodată de slava ce aparține numai Celui Preaînalt. Cine îndeplinește misiunea cu laudă nu va fi batjocorit în Ziua cea din urmă.

În Hristos, cu dragoste,

R. R. Soares